Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
10°C

Afara ninge-ncetisor, se coc banane-n Turnisor!

Am pornit către marginea oraşului, înspre primul cuptor de banane din Sibiu cu gândul clar de a fotografia pârguirea fructelor atât de mult de dorite pe vremea lui Ceauşescu. Cu imaginea clară a unei industrii nebănuite de noi, muritorii de rând care atâta Ştim cel mult – să cântărim din priviri culoarea bananelor, înainte de a le alege pe cele mai coapte. Fără să bănuim că, de fapt, s-au copt chiar la noi în oraş.
Doar că, de la vrere până la putere e cale lungă. ”Banana este un cuvânt de origine arabă şi înseamnă deget. Creştea, iniţial în Asia, dar spaniolii aveau nevoie de alimente ieftine pentru coloniile din America de sud. Au descoperit banana, ai cărei rizomi duşi în Ecuador, în Costa Rica sau Brazilia au proliferat extraordinar”. E doar un citat din Radu Popescu, proprietarul primului cuptor de banane din Sibiu. Al firmei Porto, pentru sibienii cu ţinere de minte a inscripţiilor de pe maşinile care circulă prin Sibiu.
Nu ai cum să nu îl asculţi pe Radu Popescu. Grăieşte cu multă pasiune, chiar şi despre aparent banalele banane. ”E un fruct extraordinar. E perfect. Nu e nici acid, nici bazic, coaja i se dezintegrează în câteva zile. Acum, banana nu mai e privit ca un fruct, mai degrabă ca un aliment. Deşi la consum suntem de zece ori sub media europeană”.
A devenit comerciant în primele zile de după 1990. În aprilie, mai precis. Cu sucuri mai întâi. Apoi s-a întâlnit cu un bun prieten, turc, la Bucureşti. Au pus la cale afacerea cu coptul bananelor. La început nu aveau cuptoare, aşa că au folosit lada unui TIR frigorific. ”Era nebunie cu bananele. Toată lumea vroia banane”.

Bananele sunt culese verzi în America de sud. În cel mult 24 de ore sunt sortate, spălate, dezinfectate şi depozitate în burta vaporului. La fix 13 grade. Cele mai coapte merg către SUA, unde ajung în trei zile. Cele mai verzi merg către Marea Neagră, drum de trei săptămâni. Verzi, bananele au în compoziţie 20 de părţi de amidon la una de zahăr. În cuptor, proporţiile se inversează. Temperatura, umiditatea şi alte chestiuni industriale sunt atent controlate. Mai ales că, în timpul coacerii, bananele emană căldură. Şi trebuie răcite. ”Totul e natural. Nimic nu e forţat. Doar trebuie controlat”. Simplist spus, cuptoarele sunt încăperi cât mai izolate termic, cu ventilatoare şi cutii cu banane aşezate stivă.
În era hypermarketurilor, a lanţurilor şi a corporatismului, primul cuptor de banane din Sibiu rezistă prin intermediul magazinelor de cartier. ”Acestea nu vor dispărea. Nu toată lumea are bani sau maşină să meargă la fiecare final de săptămână la marile magazine şi să cheltuie milioane”.
Afacerea cu coptul bananelor nu mai merge ca în trecut. Adică precum până prin 2000. Dacă vreţi să aflaţi motivul încetinirii acestei afaceri, poftiţi pe la nea Radu să vi-l spună.

Radu Popescu a ridicat lângă hala cuptorului de banane sere. Le descrie mândru. ”E o tradiţie de familie, tatăl meu e inginer agricol. Are 84 de ani şi lucrează la sere. Alături de un nepot de-al meu. Suntem trei generaţii. Aşa ar trebui să fie, fiecare pricepere şi îndeletnicire să fie trecută din generaţie în generaţie”, îşi priveşte răsadurile Radu Popescu. „Noi am luat tehnologia de la occidentali, dar am păstrat pământul. Noi nu folosim soluri nutritive, artificiale. Folosim pământ îngrăşat cu gunoi natural. Gunoiul dă gustul. De aceea, zicem de legumele din afară că nu au gust. Sunt crescute în saci. Roşiile cresc şi la 12 metri înălţime”, mai aruncă nea Radu o privire peste timidele fire de salată, de roşii, de lobodă crescute în răsadniţe. „Legumele din afară sunt proaste că aşa le cerem noi. Vrem roşii tari. Cine a mai văzut roşii coapte, tari ca o minge. Dar, asta cerem noi, asta ne aduc cei de dincolo. Roşii ca mingile de tenis”. Evident, agricultura e grea. În sensul că e grea competiţia. Căci „cei de dincolo” primesc subvenţii serioase, au parte de politici guvernamentale coerente. „La noi...”, dă din mână Radu Popescu.

Studio. Fără manele

În umbra cuptorului de banane, Radu Popescu şi-a mai „copt” o pasiune – Portomusic, un studio de înregistrări.  „Acum nu mă mai prea ocup, nu mai sunt proiecte frumoase. Iar eu pe aceştia cu manele nu îi primesc. Şi nici pe cei cu disco, house. Dacă nu înţeleg muzica nu mă bag. Dar, uite, chiar te rog să scrii de Decebal Bădilă, unul dintre cei mai buni basişti din Europa. Stă acum în Portugalia. Am înregistrat cu el Archibald’s Dance”. Radu Popescu a fost basist în Sesiune prelungită.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus