Ce am castigat in urma capitalei culturale

O astfel de discuţie a fost până acum purtată în termeni subiectivi atât de partizanii succesului absolut şi a câştigurilor imense avute de Sibiu după anul 2007, cât şi de sceptici, aceia care vad prea puţine reuşite şi prea mult fast aburitor.
O discuţie la rece, absolut obiectivă asupra ceea ce a însemnat anul 2007 şi moştenirea sa, ne face să concluzionăm ca în urma proiectului „Capitală Culturală Europeană” şi mai ales a modului în care Sibiul a ştiut să răspundă, să se organizeze şi să se desăvârşească, au existat atât reuşite şi câştiguri însemnate, dar din păcate sunt şi aspecte, ratate, necontinuate şi prin urmare nereuşite.
Nu sunt eu acela care imi revendic o astfel de analiză, nici nu pot de unul singur a face aşa ceva, dar îmi permit a nota câteva din reuşitele şi câteva din nereuşitele moştenirii lăsate de proiectul mai sus amintit.
Câştigurile sunt nenumărte şi mult mai palpabile decât nereuşitele rămase în aceşti trei ani ce s-au scurs. În primul rând am rămas sau mai bine spus, anul 2007 şi capitala culturală europeană au ajutat la tradiţionalizarea celor mai importante evenimente petrecute în acel an dar şi a instituţiilor implicate. Evenimentele locale cum sunt Festivalul Internaţional de Teatru, Festivalul de Jazz, Astrafilm Fest, Artmania dar şi instituţiile de cultură, primordiale ale anului 2007, nu numai că au rezistat şi s-au prezentat cu succes în faţa Europei în acel an dar au continuat să o facă şi în anii ulteriori. Expoziţiile Muzeului Brukenthal au ajuns în toată Europa iar piese de teatru din cadrul FITS au făcut parte din repertoriul şi al altor capitale culturale. Mai mult evenimentele naţionale care au decis ca în anul 2007 să îşi desfăşoare o parte din activitate şi la Sibiu, au continuat să facă acest lucru. Este exemplul TIFF-ului clujean sau al Festivalului Enescu de la Bucureşti.
Un alt câştig de necontestat este programul iniţiat şi în măsură realizat de restaurare a zonei istorice, a patrimoniului sibian. Strazile principale, clădirile principale, pieţele centrale ale cetăţii medievale au fost restaurate şi redate patrimoniului naţional.
Turismul a devenit în sfârşit o componentă esenţială a economiei locale de pe urma căruia profită nu numai oraşul Sibiu ci întreg judeţul şi aş îndrăzni întreaga regiune şi de ce nu întreaga ţară. În oraş se poate uşor observa o explozie a serviciilor hoteliere, a localurilor de orice fel sau a altor unităţi comerciale specifice turismului. Infrastructura a avut şi ea de câştigat. Străzi refăcute, aeroport deschis, instituţii cu noi clădiri, gara recondiţionată.
Poate cel mai important câştig a fost sau mai bine spus este, dialogul între instituţiile implicate în procesul cultural sibian. Nu este locul aici, dar vă invit doar să citiţi şi sa comparaţi ziarele anilor 20003 – 2007 cu cele din 2007 – 2010 şi puteţi uşor observa mult mai buna conlucrare a instituţiilor în prezent. Rar mai găsim exemple de conflicte între Consiliul Judeţean – Prefectură – Primărie sau între instituţiile culturale sau între cele două muzee naţionale.
Nereuşitele nu sunt vizibile dar ţin de analiza profundă a procesului desfăşurat dupa anul 2007, ţin de continuitatea conceptului, ţin de percepţia şi de înţelegerea a ceea ce se întâmplase Sibiului.
Anul 2007 nu a lăsat o nouă instituţie culturală, nu a dat un nou eveniment ce să devină de tradiţie pentru Sibiu şi pentru întreaga ţară. De câştigat au avut doar pilonii grei ai culturii sibiene deja existenţi şi viguroşi. Nici o alt nou răsad nu a apărut după capitala culturală.
Programul de restaurare şi recondiţionare în cel mai bun caz a stragnat. Nu a existat nici o altă clădire care să fie refăcută după anul 2007. Doar un număr de străzi a fost recondiţionat, doar unele proiecte pornite în acea perioadă au fost finalizate iar mai nou observăm o înviorare a mobilierului urban.
Turismul după 2007 deşi în mod normal trebuia să crească, a stragnat iar după unele cifre chiar s-a redus la parametrii modeşti ai anilor precedenţi. Şi astăzi, încă, trăim doar de pe urma renumelui oferit de capitala culturală dar nu am adus nimic în loc care să menţină viu interesul turiştilor în vizitarea Sibiului. În acelaşi mod se prezintă şi infrastructura. Drumurile interioare au continuat a fi refăcute, aeroportul funcţionează dar şi astăzi deplângem lipsa centurii rutiere şi a unor linii ferate decente.
Greşeala vine din faptul că cei care au muncit pentru anul 2007 au privit acel eveniment ca o încununare a muncii lor, ca un apogeu al lor şi al Sibiului începutului de secol XXI şi nu ca un început al transformării Sibiului într-un oraş la parametrii Uniunii Europene, aşa cum trebuia gândit. Dacă întregul program era conceput în acest fel, probabil că astăzi începeam să construim un nou target economic, cultural şi urbanistic. Este necesar ca numărul de turişti să depăşească, dacă nu chiar să dubleze, milionul anului 2007. Este necesar ca restaurarea să continue şi în cartierele baroce şi clasiciste ale Sibiului. Este necesar ca infrastructura să fie finalizată. Este necesară o remodelare a oraşului. Este necesar să apară şi alte evenimente culturale care să se adauge la zestrea culturală a Sibiului.
Acestea pot fi proiectele ce pot duce Sibiul cu adevărat în Uniunea Europeană.