Vis de pensionar: hrana pe masa

Nu înţeleg de ce ar vrea cineva să se  pensioneze  anticipat. Să intre în această „categorie socială”, cum le place guvernanţilor să spună. Sărăcie şi resemnare, prin asta trec în fiecare zi milioanele de pensionari ai României. Pensionarii de rând, iar prin asta se înţelege cei care nu apar la televizor cu fluiere şi pancarte, au acceptat cu capul plecat decizia Guvernului de a tăia din pensii 15%. Da, pentru majoritatea nu înseamnă mult. Gândiţi-vă că cei 15% nu înseamnă nici măcar 100 de lei pentru nenumărate persoane de vârsta a treia. Şi spun asta doar pentru a sublinia faptul că pensia medie este oricum insignifiantă. Dacă mi s-ar reduce mie salariul cu 80 de lei probabil că n-aş face un capăt de ţară din asta. Dar pentru un pensionar, ăştia 80 de lei reprezintă mâncarea pe două săptămâni.

Anunţul Guvernului a făcut mulţi pensionari să mulţumească Cerului că au copii plecaţi la muncă în străinătate. Suta aceea de euro care le vine acasă o dată pe lună e singura lor scăpare. Din aia se plătesc facturile la gaz, curentul, gunoiul, apa, medicamentele şi, în ultimul rând, hrana.
În Piaţa Cibin e mare forfotă, ca mai în fiecare zi. Sute de oameni se plimbă printre tarabe, mai încearcă un măr, mai aleg nişte cartofi. Prin magazinele de carne, mai nimeni. Oamenii nu mai au bani şi asta se vede cu ochiul liber. Vânzătorii sunt demult resemnaţi. Nu mai comentează când unul sau altul strâng în pumn un măr ca să vadă cât de proaspete sunt. Ar accepta orice numai să vândă un kilogram. „Mie toţi mi-au spus nea Mircea de când mă ştiu eu. Şi când eram tânăr, tot nea îmi spuneau. Nu mă domni tocmai tu”, spune bărbatul trecut de 65 de ani ales din toată liota de clienţi ai Pieţei Cibin. L-am zărit încă de la intrarea în piaţă. Cu o şapcă pe frunte şi o geantă neagră într-una din mâini. A trecut aproape prin faţa fiecărei tarabe. S-a uitat lung, dar a trecut mai departe. La fructe s-a oprit preţ de câteva secunde. A adulmecat mirosul îmbietor al căpşunilor dar a lăsat capul în pământ şi a plecat mai departe. Cartofii parcă i-au tras cu ochiul, dar nu, nu s-a oprit nici acolo. În capătul celălalt al pieţei a ridicat ochii din pavaj. S-a uitat peste umăr cu jind la nenumăratele bucate şi a dat să plece mai departe. „Io nu vreau să mă plâng, că niciodată n-am fost învăţat aşa. Pe mine m-au învăţat părinţii să muncesc şi să-mi văd de treaba mea”, povesteşte nea Mircea. Pierde cam 75 de lei din pensia de 510 lei care i-o aduce poştaşul în fiecare lună. Adică sare un pic de 400 de lei. Îl întreb ce-ar face cu cei 75 de lei. Se uită peste umărul meu înapoi spre piaţă. „Ăştia sunt banii mei de mâncare pe măcar două săptămâni. Mi-aş lua cartofi, un kilogram de carne, nişte legume, puţină brânză. Noi, pensionarii, nu mâncăm mult. Că suntem obişnuiţi cu mămăliga. Dar merge mai bine cu puţină brânzică şi o cană de lapte. Ce să-i faci, o să o mâncăm goală de acum înainte, că altă variantă n-avem”. În timp ce povestesc cu el îmi fac în minte nişte calcule. Cu tot cu ajutorul pentru gaz cei 400 şi un pic de lei de abia dacă îi ajung să plătească un minim de utilităţi. Îl întreb. „Acum vine vara. Până la iarnă mai e ceva vreme. Om vedea atunci cum ne descurcăm. Eu sper numai să nu ne taie ajutorul de încălzire, că atunci chiar nu ştiu ce-om face”, mai spune el.

Aş mai vrea să îl întreb de Guvern. Să îl stârnesc un pic, să îl întreb dacă nu vrea să protesteze. Ce sens are? Ar fi doar hrană pentru senzaţional, nicidecum pentru propria lui masă. Pensionarii au demnitatea să nu se plângă, au mai trăit vremuri grele şi le acceptă. Cum se vor descurca, doar ei ştiu.

Preţuri de piaţă
Varză – 3 lei kg.
Cartofi – 1-1.5 lei kg.
Roşii – 5 lei kg.
Polonez – 13 lei kg.
Ceafă de porc – 19 kg.
Portocale – 4 lei kg.
 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi