Calfele calatoare au revenit la Sibiu

5 iulie, 2010. Bulevardul Bălcescu şi Piaţa Mare. Forfotă. Toţi își urmăresc destinaţiile adânciţi într-un cotidian motivat de tradiţie.

Pe strada Cetăţii, însă, e exact opusul. Calfele călătoare şi-au deschis zilele acestea atelierele. Iar a fi calfă călătoare implică mai mult decât practicarea unui meşteşug uitat de timp, povestesc calfele venite la Sibiu. Înseamnă un refuz categoric al oricărui tipar al societăţii moderne, o mândrie a dorinţei de libertate. Străbaterea Europei în lung şi-n lat cu darul unui meşteşug străvechi, privează însă de beneficii, confort şi familie. Cei dragi nu se împacă întotdeauna cu gândul că un membru al familiei va lipsi de la mesele festive timp de trei ani. Acest mod de viaţă poate boem impune o strânsă convieţuire cu membrii comunităţii. Calfele depind de cei cu dare de mână pentru a-şi putea practica meşteşugul în faţa curioşilor şi  a celor dornici de a învăţa alături de ei.    

De ce au ales Sibiul? Din motive variate. Sibiul şi-a căştigat titulatura de capitală culturală trezind curiozitatea multora. Atmosfera datorată clădirilor vechi săseşti le este familiară. Mulţi din cei care trec pe lângă ateliere îi privesc admirativ. Şi admiraţia provoacă desigur dorinţa de revenire.

În Sibiu, calfele călătoare deţin o clădire primită de la Biserica Evanghelică. În schimb, ei sunt datori să participe la renovarea diferitelor monumente istorice.

Un enunţ scris pe una dintre afişele expuse pe zidul cetăţii spune: „Kein Land der Welt ist wie ein Anderes”, însemnând „Nici o ţară din lume nu e asemănătoare alteia.” Probabil şi dorinţa de cunoaştere îi mână pe aceşti tineri sosiţi din Germania, Suedia, Elveţia sau Franţa.  

„Cei ce înfruntă lumea împreună au devenit prieteni. Se cunosc, practică aceleaşi meserii. Destinaţiile le ajung făcând autostopul” declară o calfă căruia costumul negru şi cravata veselă îi conferă o atitudine aparte. La distanţe mai mari ei iau trenul, dar deseori prin România ajung să călătorească şi cu căruţa. Aleg stilul acesta de viaţă spontan. Văd şi decid să încerce. Odată cuprinşi de febra noului modus vivendi, se arată nepăsători faţă de greutăţi. Magia alternativei îmbate.

Şi astfel, tradiţia ajunge să elibereze de sub jugul cotidianului. Dulgheri, tâmplari, bijutieri, croitori, zidari, pietrari, sculptori, fierari din străinătate colaborează cu meşteşugarii români. Cele mai recente rezultatele ale colaborării dintre naţionalităţi sunt scările construite în cadrul unui curs organizat în iunie de Casa Calfelor, asociaţia calfelor călătoare. Scările sunt expuse în Turnul Olarilor.

Strada Cetăţii relevă de asemenea începuturile timide ale calfelor călătoare în Sibiu. Expoziţia de fotografii deapănă amintirile proiectelor, lucrărilor derulate de-a lungul anilor. Arta aceasta susţine o tradiţie fără constrângeri, una care oferă cel mai mare grad al libertăţii: imaginaţia, ce nu are graniţe, chiar de apare în cadrul comunităţii.

A consemnat Kerekes Gertrud

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi