CAD ZIDURILE PE NOI, tot mai multe...

Zilele acestea citeam cum un proprietar al unei case din Oraşul de Jos a decis să dărâme casa ce a câştigat-o în instanţă. Neavând bani şi ea aflându-se într-o stare avansată de degadare, proprietarul decide a o demola şi apoi a vinde probabil terenul.

Tot în aceste zile am putut vedea cum zidul unei case istorice din Piaţa Armelor s-a prăbuşit şi astfel încă o casă din patrimoniul istoric al Sibiului se pierde. Casa era în apropierea vechii cazarme a oraşului, acolo unde Conrad Haas işi inventa racheta sa.

Daca mergem pe bulevardul Victoriei, la colţul cu strada Rennes era o casă, astăzi ea nu mai este demolată de proprietari şi probabil că acolo se va construi altceva cu multă sticlă şi aluminiu. Exact vis a vis de ea, fosta reşedinţă a mitropolitului este şi ea în stare de degradare. O altă casă pe Constituţiei, fostă grădiniţă stă să se prăbuşească în curând. În Piaţa Mică cel puţin trei case, în interior stau să se dezmembreze. O casă pe Noica, în spatele pizzeriei a fost complet demolată în două – trei săptămâni. O altă casă de pe bulevardul V. Milea colţ cu strada Oituz a păţit la fel dar în urmă cu doi ani şi nici astăzi nu este nimic construit acolo şi se menţine o bălărie infernală pe vechile ruine. Urmele citadelei habsburgice, păstrate în alte oraşe trasnilvănene, la Sibiu sunt zilnic raşchetate şi anulate.

Scandalul celor trei case de pe Şaguna, care mai mult ca sigur vor fi demolate în anii următori este cel mai cunoscut şi cel mai mediatizat dar ele probabil vor fi demolate. Se pare că după anul 2007 din acest unghi al evoluţiei oaşului, veştile şi perspectivele devin sumbre.

De vină în continuare susţin că suntem noi cu toţii. Nu vrem să ştim ce avem sub noi, ce înseamnă patrimoniul nostru, cu ce ne mândrim şi ce trebuie să ne îndreptăm. Cei de la Direcţia de Monumente merg la oameni să le pregătească dosarele de clasare a caselor ca monumente iar aceştia îi dau afară crezând că vor să le naţionalizeze casele. Presa semnalizează când este cazul, dar totul trece uşor pe lângă noi.

Cetatea mai este cum este, este sit de patrimoniu, faci greu o modificare doar dacă se demolează de la sine acea clădire (deja există reţete patentate mai ales în capitala noastră, de cum să grăbeşti prăbuşirea unei clădiri) dar în celălalte cartiere istorice ale Sibiului, Terezian, Josefin, Lazaret sau Trei Stejari, dar şi în Turnişor sau în Guşteriţa situaţia este dramatică. Aceste cartiere nu sunt situri patrimoniale, deşi vârsta lor variază între şase sute şi trei sute de ani.

În aceste cartiere fiecare face ce vrea. Vrea proprietarul termopan, nici o problemă spargem zidul, distrugem decoraţia şi punem termopan de plastic. Vrea proprietarul termoizolaţie, nici o problemă stricăm decoraţia şi tencuiala exterioară şi se face. Vrea proprietarul un zgârie nori, cel mai uşor lucru, îşi demolează casa de câteva sute de ani şi îl construieşte.

Nu există nici o legiferare naţională sau locală care să îi oprească, fiecare face ce vrea în aceste cazuri. Poliţia monumentelor este blocată în legislaţie şi birocraţie, Direcţia de Monumente în prea multe şi eterne interese politice şi financiare, Departamentul de Patrimoniu al Primăriei este prea mic şi blocat de legile statului nostru.

Voinţă? Din păcate nu există. Nici la nivelul factorilor decidenţi, nici la nivelul factorilor financiari, nici la nivelul elitelor locale dar mai ales la nivelul nostru al locuitorilor. Ne lăudăm cu Sibiul, ne mândrim cu el, de ce sa nu încercăm ca şi cei care vor trăi după noi să poată să facă acelaşi lucru. De ce să nu îi ajutăm, să îi creştem într-un mediu modern şi cu grijă e moştenirea celor care ne-au construit.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Răzvan Pop, istoric