„Sighisoara ar trage dosarul Sibiului pentru UNESCO in jos”

Dan Nanu a devenit de câteva zile noul director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Sibiu, după ce Mircea Şteţiu a plecat. Dan Nanu are copil acasă de doar şase luni care a învăţat să spună „tata!”, două telefoane mobile cu numere de tefon portate în cruce, de pe Orange pe Vodafone şi de pe Vodafone pe Orange, şi o cruce de purtat pe umeri după ce a fost acuzat că a copiat la concursul de acum un an şi jumătate pentru acelaşi post pe care îl ocupă acum: director coordonator al DJCCP Sibiu.
Dan Nanu: Să ştii că e prea devreme pentru că încă nu sunt director, pe hârta de la ministru scrie coordonator al activităţii.
Rep.: E hârtie semnată de ministru, e suficient.
D. N.: Dacă vrei ţi-o arăt!
Rep.: Nu e cazul. Eşti un tip descurcăreţ în general?
D. N.: Depinde ce înţelegi prin asta. Dacă scoţi ghilimelele din „descurcăreţ” să zicem că sunt adaptat cât de cât la mediul în care trăim.
Rep.: Atunci, fără ghilimele, funcţia asta de coordonator  ţi-ai dorit-o tu sau ai fost pus în ea?
D. N.: Spre deosebire de alte instituţii sau alţii, eu vin din sistem. Şi aici cam toată lumea a trecut pe la conducere. Mai departe vedem ce va fi cu instituţia.
Rep.: Păi nu ştii dacă va rămâne de capul ei, se va schimba, se va muta?
D. N.: De sine stătătoare ar trebui să rămână, dar probabil nu sub formula asta. Vezi, direcţia are titulatura asta pompoasă dar nu are nici măcar rolul de a coordona activitatea instituţiilor de cultură din judeţ, poţi doar să verifici, dar asta ce înseamnă? Că te duci acolo şi spui da, s-a ţinut evenimentul! Singura sarcină majoră este patrimoniul, unde avem identificarea, clasarea şi atât de controversata parte de avizare. Dar aici lumea nu înţelege că nu Direcţia este principalul actor în eliberarea avizelor ci există o comisie independentă, fortmată din arhitecţi, ingineri rezistenţişti...
Rep.: Şi unde e controversa dacă în comisie sunt numai profesionişti?
D. N.: Ei, o dată pe lună dezbat problema imobilelor care sunt în zona istorică. Mai departe se poate ţine cont sau nu se poate ţine cont de avizul consultativ, dar toată lumea spune că Direcţia nu vrea să dea avize că are ceva cu ochii mei!
Rep.: Când ai aflat de numire, ţi-ai făcut repede un plan managerial pe următorii doi, trei, patru ani?
D. N.: Dar ce departe gândim...! (râde)
Rep.: Dar nişte proiecte mari ai trasate aşa în minte?
D. N.: Deocamdată, pe anul respectiv ducem în bună desfăşurare ceea ce s-a început şi de la anul vedem. Eu am mult lucruri în cap şi ar fi bine să le ducem la bun sfârşit.
Rep.: Tu cum vezi problema dosarului Sibiului la UNESCO?
D. N.: Părerea mea personală este că ideal ar fi ca Sibiul să meargă singur. Dar depinde de conlucrarea dintre primărie, de Ministerul Culturii...
Rep.: Păi depinde de ei şi ei au început dezbaterile au acuzaţii şi scuze că nu au unul numărul de telefon al altuia...
D. N.: Eu cred că vor găsi uşor o cale comună, dar problema nu este în România. Problema este la UNESCO, sunt deja multe oraşe foarte asemănătoare cu centrul istoric al Sibiului şi eu zic că se vor întâmpina greutăţi. Dar Sibiu ar fi cel mai estic oraş de sorginte saxonă, de migraţie saxonă, care s-a pătrat în mare parte la forma pe care o vedeţi încă de acum câteva sute de ani.
Rep.: Şi Direcţia pentru Cultură ce poate face în sensul ăsta?
D. N.: Direcţia, prin specialiştii ei, pe lângă popularizarea dosarului Sibiului poate constitui liantul dintre Primărie şi Minister. Dar, aşa cum remarca şi Sergiu Nistor, Sighişoara fiind monitorizată de UNESCO tot a dat avize şi a construit în perimetrul protejat, a construit haotic sau într-un mod care nu respectă precizările din regulamentul de urbanism. Cred că Sibiul ar avea şanse mai puţine să se lege acum de Sighişoara decât dacă ar încerca singur.
Rep.: Deci Sighişoara ne-ar trage în jos practic?
D. N.: Da, eu aşa o văd.
Rep.: În încheiere spune-ne cum ai trecut peste episodul de acum un an când ai fost acuzat că ai copiat la concursul pentru funcţia asta, pe care o ai acum? Nu a rămas o ştampilă care te urmăreşte, mai ales acum că ieşi iar în faţă?
D. N.: E mai mult de un an, e un an jumate! Acolo s-a întâmplat cu totul altceva. Au fost mai multe erori acolo. Unu, când a fost declanşat Ministerul avea altă denumire şi automat trebuia reprogramat concursul dacă chiar vroiam să îl facă. Apoi, s-a amânat sine die. Noi, care ne-am dus de fraieri acolo, mai ales că era a doua oară. Prima oară trebuia să se ţină în 20 şi ceva octombrie. Am fost singurul înscris, m-am prezentat, au venit şi reprezentanţii de la Prefectură în comsie, în speţă era subprefectul Crăciun şi am stat de fraieri acolo amândoi o oră şi ceva. N-o venit nimeni să ne spună băi, fraierilor, nu se ţine, aţi venit degeaba, ăla făcea spume pe acolo...
Rep.: Am înţeles...
D. N.: Stai aşa, că s-a mutat apoi în şase ianuarie. Mergem în şase ianuarie, iar am stat aşa, vreo oră, şi vine un tip de acolo şi ne spune că nu se mai ţine. De ce? Păi nu a venit nu ştiu cine! Erau două variante atunci. Dacă nu semnam niciunul nu se mai ţinea concursul, cum era normal, după lege. Dacă semnează unul sau doi din trei câţi eram, se ţine concursul. Eu nu am vrut să semnez şi au semnat ăialalţi doi. Şi am vrut să plec acasă. Şi au fost tot felul de telefoane, că să renunţ, că nu ştiu ce...
Rep.: Pentru ce atâta bătălie, care era miza?
D. N.: Nu ştiu, e cal mai slab plătit post de director.
Rep.: Cât e salariul?
D. N.: Habar nu am că dacă abia am primit hârtia, eu sunt îăncadrat consilier, nu am nici măcar indemnzaţie de conducere, deci nu ştiu.
Rep.: Şi atunci pentru ce mâncătoria asta?
D. N.: Habar nu am, salariul cred că e în jur de 20 şi ceva de milioane. Mai mic după tăieri. Dar să revin la concurs. Stând noi acolo pe holuri, a doua oară de fraieri... am înţeles că era boboteaza, unii erau cu şpriţul sub nas... am început să-mi fac pe o hârtie nişte adnotări. Pe o foaie pe care care avema şi numere de telefon şi de toate. Şi am ţinut-o la mine şi a doua zi la examen, asta a fost singura mea greşeală, am ţinut foaia, câând am predat ce am scris aveam şi hârtia în mână. Şi m-au luat  că ce-i cu ea. O simplă hârtie, cu nişte notări pe ea. Nu are nicio legătură cu concursul. Dar greşeala lor a fost că, în regulament scrie clar, nu este permis accesul în sală cu telefoane mobile. Şi noi toţi aveam telefoanele la noi. Încă un motiv să se anuleze concursul. Dar altul a fost interesul acolo.
Casetă:
Nepomuk în Piaţa Mare
„Nepomuk este un sfânt de origine catolică, el nu a fost iubit de populaţia gernmană din Sibiu care era protestatntă. I s-a făcut şi un cerc, un fel de grilaj în Piaţa Mare, pentru că mergeau noaptea şi urinau pe el. Ca să iasă de acolo depinde de Consiliul Local, Primărie, Biserica Catolică. Aceasta din urmă trebuie să facă o adresă pentru mutarea lui dar să spună şi unde să-l punem”, Dan Nanu, directorl DJCCPC Sibiu.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Dan Onescu