Ce inseamna a scrie bine (2)

In sfarsit, Mihai Curtean (\"io\", cum scrie el) a aflat cate ceva despre limbajul (articulat!) poetic, afland cu intarziere despre Saussure, Umbrto Eco, Tudor Vianu -de ce numai despre ei?- si se grabeste sa-l instruiasca pe \"Celalalt\", oferindu-i o lectie de poetica. Atat a inteles el, atat spune celuilalt, prelucrand cateva idei culese la intamplare in gandire si limbaj propriu. E probleama lui, dar nu inteleg de ce o face publica. Nu-i inteleg nici anarhismul gramatical: \"io\", nu eu; substantivele de genul masculin si neutru le scrie fara articol hotarat (ex. scrisu, limbaju, sistemu etc.). Atati gramaticieni romani s-au straduit sa promveze normele limbii literare, Mihai Curtean nu e de acord si da lectii de \"ce inseamna a scrie bine\". Adevarul e ca nu e in ordine nici cu gramatica, nici cu poetica, nici cu poezia. Totul se reduce la exhibitionism. La impostura. La lipsa de talent. La ignoranta. Exemple de ce \"inseamna a scrie bine\" se afla din abundenta in plachetele lui, a doua fiind intitulata \"jazz pentru moartea & co. (poeme subrealiste)\", din care as fi tentat sa citez, de la orice pagina, pentru a vedea ce devin poezia si limba in mana lui Curtean. De ce baiatul acesta nu-si vede de treburi mai pamantesti si de ce se vrea el cu o palma deasupra tuturor?.

LIMBAJUL INALT & LIMBAJUL.de-JOS Sunt doua categorii distincte in retorica si apoi estetica (clasice). Categorizarea este privita ca desueta. De acord. Dar atunci cand STRUCTURA INTENTIONALA de LIMBAJ INALT ajunge ca STRUCTURA DE SUPRAFATA= STRUCTURA REALIZATA= TEXT direct in LIMBAJUL de JOS atunci ceva nu functioneaza in NECESARUL mecanism riguros de control al limbajului. ASTA CA SCRIITURA, deci TEXT. Nu am personal nimic impotriva lui IO=EU, nu il vad neaparat ca regionalism ardelenesc sau arhaism, ci de fapt ca nuanta INALTA autarhica si suverana, precum YO EL REY=EU REGELE in castiliana..de exemplu. Mi se pare placut si justificat. DAR ceea ce a subliniat si postarea anterioara, CONSECVENT intr-un LIMBAJ INTENTIONAT INALT, apar ciudatenii agramate, care, ptr. a folosi totusi ardelenisme...NU PUSCA... ...... -pct.1 =limbaju; limbaju; publicu -pct. 2=este scurt, n-a avut loc sa introduca abateri -pct.3.= interioru tau; interioru celuilalt in ceea ce priveste scrisu; niciunu n-ar trebui Fraza de concluzie inteleapta, INCHEI: antepenultimul rand= scopu ultim penultimul rand= scopu ultim De ce am luat la puricat aceasta INTENTIE de TEXT? Pentru ca, potrivit autorului ce o comite (INTENTIA) exista o redactare anterioara, deci ar fi putut fi corectata, dar daca scapa de doua ori nepieptanata..inseamna ca TEXTUL NU ESTE IN LIMBA. Georg Schoenpflug von Gambsenberg

ADDENDA: M-am jucat, oarecum in stilul autorului, dar poate unele lucruri nu sunt clare. Relationez aici conceptele de mai sus cu gramatica traditionala. Este vorba in STRUCURA INTENTIONALA de substantive articulate cu ARTICOLUL HOTARAT. Dar STRUCTURA REALIZATA IGNORA TOCMAI ARTICOLUL HOTARAT IN SINE. Aici , concret, dau un exemplu: INTERIORUL ar fi fost intentionat. INTERIOR= substantiv comun, gen neutru, numar singular, NEARTICULAT interiorUL=substantiv comun, neutru, singular, articulat cu articolul hotarat -L -unde: U= vocala protetica, sau vocala de legatura, nu are rol gramatical, deci nu este parte de cuvant (n-are valoare morfematica, nu este morfem), ci NUMAI de legatura FONETICA, ptr. a face trecerea intre doua CONSOANE, care puse una-langa-alta ar fi imposibil de pronuntat INTERIOR-L... Deci ce introduce autorul acolo este numai vocala-de-legatura -U-, care ar trebui sa lege substantivul INTERIOR de articolul hotarat -L. DAR tocmai articolul hotarat -L lipseste (cu desavarsire, ar spune nea\' Iancu\' de la beraria Gambrinus) Deci intentia, structura intentionala substantiv articulat devine substantiv nearticulat. Sa confunzi vocala protetica cu articolul hotarat e cel putin ciudat pentru cineva care scrie despre..si zice ca ESTE IN LIMBA. Georg Schoenpflug von Gambsenberg

va rog respectuos sa-mi permiteti sa spun ca aveti niste abordari scolaresti, de profesori care nu vad imaginea de ansamblu si care pretind a cunoaste fara a intelege cu-adevarat anumite aspecte. voi avea in continuare mizerabila impertinenta de a va explica ce si cum. 1. vorbiti de parca io as fi inventat modu asta de exprimare. nu, nu l-am inventat io. sunt doar printre putinii care il folosesc si in scris, el fiind folosit pe scara destul de larga in vorbire si fiind ceea ce - daca pretindeti ca stiti lingvistica - se cheama idiolect (atunci cand se refera la un individ), adica totalitatea deprinderilor lingvistice ale cuiva, specifice unei perioade a existentei acestuia. ba mai mult, nu-i specifica exclusiv mie, ceea ce inseamna ca-i chiar un sociolect (idiolect folosit in comun de membrii unui grup, de cetatenii unei regiuni etc.). despre idiolect, vezi b. bloch. el se mai cheama si strategie textuala, vezi u. eco. 2. idiolectu/sociolectu despre care vorbeam si pe care-l folosesc tinde sa devina ceva mult mai amplu decat va puteti imagina, tinde sa devina un nivel lingvistic de sine statator (a se vedea exprimarea persoanelor prezente in emisiuni televizate, a se observa mai bine exprimarea celor din jur). experienta limbilor ale caror norme se stabilisera cu secole inaintea alor noastre dovedeste asta. de exemplu, in franta, intre limba literara si limba de jos, argotica, exista un nivel intermediar, care se cheama asa: la langue populaire et familiaire. tocmai nivelu asta-i in formare la noi, care va emerge din sociolectu pe care-l folosesc si care, la noi, se mai cheama acum si limba vorbita. limba asta vorbita isi va uniformiza particularitatile pana va deveni un nou nivel lingvistic, o limba familiara, folosita de cei mai multi cetateni romani. 3. cu privire la U si UL, cred ca-i limpede ca daca spun PICIORU, vocala de sprijin isi asuma rolu articolului hotarat enclitic. nimeni nu va intelege ca-i nearticulat. oricine stie ca-i articulat, pentru ca-i intrat in vorbire exact asa, nu-i o inventie a cuiva. si-i prezent in vorbire de secole bune. (mihai viteazu, de exemplu, apare scris pe un document al vremii fara L.) pe omu obisnuit si pe taran nu-l va invata nimeni niciodata sa spuna PICIORUL si nu PICIORU. a pretinde ca asta-i singura modalitate corecta de exprimare ii, prin urmare o imbecilitate academista, care nu tine cont de limba ca organism, ca sistem in schimbare, ca produs al celor care o folosesc. in definitiv, nu te poti pune impotriva cursului firesc al limbii, asa cum il dicteaza factorii sociali. (sa nu uitam - ca fapt divers - ca la baza limbii romane nu sta latina culta, ci sta cea vulgara, adica cea a vulgului.) asadar, singura aparenta problema ar fi ca io folosesc modu asta de exprimare in scris, facandu-l o marca proprie, altii folosindu-l doar in vorbire. abominabila crima! va recomand sa va documentati, sa incercati sa aveti o viziune mai de ansamblu si o intelegere mai profunda a lucrurilor inainte sa ma contestati.

sa-i raspundem si d-lui gutan, care-si improasca frustrarile peste tot in jur... n-ati pus mana, in viata dumneavoastra literara bogata in experienta, pe un volum de byron sau robert burns in original? daca nu stiti, va spun io ca foloseau in poezie limbaju colocvial. cat despre cartile mele, ele-s aparute la edituri de poezie respectabile: timpul (iasi), vinea (bucuresti), brumar (timisoara). si pentru ca unui om ca dumneata nu i se poate raspunde decat punandu-i sub nas, in mod ostentativ, argumente incontestabile, o sa va dau cateva exemple de pareri ale unor autoritati in poezie la ora actuala, cu toate ca voi fi acuzat de multa aroganta: Talent evident, Mihai Curtean e, in egala masura, un poet de inteligenta speculativa, un poet atent la constructie si mai ales la coeficientul de diferenta pe care trebuie sa-l aduca. Volumele lui au, toate, o spontaneitate ireprimabila, dar alaturi de ea si o suprastructura reflexiva care angajeaza poemele in polemica implicita cu formele si formulele deja consacrate. Mihai Curtean impinge poemele spre linia experimentala, dar intotdeauna cu grija de a nu le diminua functia substantiala si confesiva. Inventiv atit la nivelul imaginii, cit si la acela al formei sau discursivitatii, nu se repeta decit in masura in care nu-si poate risipi obsesiile. Dincolo de asta, insa, volumele lui au o autonomie programatica, nu seamana intre ele si e limpede ca poetul le proiecteaza nu doar in diferenta fata de altii, dar si fata de sine. Aceasta diferenta nu e doar efectul inerent al evolutiei (desi aceasta e remarcabila), ci chiar rodul unei premeditari evolutive. Dupa cele trei volume aparute pina acum se poate spune ca Mihai Curtean nu se va rutina si nu va cadea in redundanta de sine, intrucit e limpede ca evolutia lui e controlata si pusa sub principiul auto-diferentierii. Asta nu se poate face, desigur, fara o meditatie riguroasa asupra poieticii si asupra poeticilor in uz, desi Mihai Curtean nu e, in poezie, un teoretician. Dar constiinta lui creativa e extrem de scrupuloasa, pe cit e talentul lui de productiv. Cred ca avem in fata un poet adevarat, inovativ si substantial deopotriva. (Al. Cistelecan, 2010) Curtean se misca liber in poezie precum altii in viata reala, iar aceasta libertate marturiseste faptul ca isi cunoaste puterile, ca si-a sublimat inhibitiile si ca a ajuns la acea naturalete care defineste dintotdeauna poezia autentica. (Ioan Es. Pop, 2010) in concluzie, dumneata nu ai sti ce-i aia poezie nici daca te-ar musca de fund.

OILE FATATOARE si CELE STERPE. Mic tratat de hermeneutica din MARGINEA CULTURII. Orice PASTOR isi pazeste averea SISTEMATIC., aceasta inseamna clasificativ si discriminatoriu, deci CU MODRU. Oile fatatoare sunt clar, cele CREATIVE..hai sa-i zicem TEXT(poezie). Olile sterpe sunt Meta-text..critica(eseuri, studii). Oile fatatoare , fiind creative, AU LIBERTATEA CREATIVA. Cele sterpe au CONSTRANGEREA necesarului de septel: greutate, varsta de taiere, cantitate..TOATE EXPRIMATE IN NORME: kg, nr. culoare, ani... Or autorul amesteca OILE FATATOARE (textul lui poetic, interpretat pozitiv de Cistelecan, unde are LIBERTATE) cu OILE STERPE, (metatextul lui critic, unde trebuie sa aiba CONSTRANGEREA NORMELOR LIMBII). Si PASTORUL (cel care pazeste oranduielile intre munte si cer) nu pricepe Hybris-ul (entropia, daca vreti) iscat. Si scrie inca o data pe rabojul de pe toiag: IN TOATE ESTE UN MODRU. De ce se apara autorul unui STUDIU (obligatoriu supus LIMBII NORMATE) cu critica pozitiva adusa unei opere CREATIVE (LIBERTATE de LIMBAJ) a dansului? NU E MODRU Georg Schoenpflug von Gambsenberg

i-am raspuns distinsului domn de la nr. 1, care spunea ca nu le am cu poezia, ca sunt un impostor, un lipsit de talent etc. el deviase de la subiect, atacandu-ma cu referire la poeziile din volumele mele. (o curiozitate: vi se pare corect sa folositi pseudonime, ascunzandu-va identitatea, pentru a putea face orice afirmatii, fara a avea vreo responsabilitate, intocmai ca-n mitu platonician al lu gyges? intreb si io asa... in vant. moralitatea-i moarta de mult la unii.)

DRAGA STIMABILE m.c., oricare ai fi tu acela, afla dumneata ca parabola cu oile se potriveste in contextul dat ca o vuvuzela la inmormantare. DAR CE SPUN eu aici? MAI bine ma duc sa sug organul la gunoieri, si apoi mi-o pun in basanau cu tiganii. DIXIT!

SUB-Textul de la posting 8. (IP: 78.47.29.82) pus sub NUMELE MEU, NU IMI APARTINE. Aici avem de-a face cu Structura Intentionala si Structura Realizata de LIMBAJ-de-JOS. Deci acest sub-text si-a atins scopul prin mijloace cinstite...s-a coborat nu in Hades, ca in Limbajul-Inalt, ci in CLOACA MAXIMA....sau ..mai recent La Cour des Miracles a cersetorilor si talharilor parizieni care au deschis NOBILA Revolutie Franceza. Astia sunt oamenii, cu astia facem revolutie, vorba tovarasului Vladimir Ilici Lenin. Georg Schoenpflug von Sambsenberg