Miercuri,
12.05.2021
Parțial Noros
Acum
21°C

Visul activistului sau cum istoria merge mai departe

 „Privesc din Doftana prin gratii de fier

Departe, în zare, un petic de cer.

E cerul sub care închisă şi ea

Se mistuie-n chinuri tovaraşa mea”

Odinioară versurile de mai sus era intens vehiculate, cu prilejuri oficiale, în momente solemne, în ditirambele propagandei. Apoi au devenit un cântec grav, menit să dea tuturor fiori, să glorifice lupta comuniştilor, să-i propulseze într-un univers al victoriei absolute asupra imperialismului. Erau oamenii noi, staliniştii care aveau o relaţie privilegiată cu istoria, chiar dreptul de a o rescrie cum doreau. Numai că…tovarăşele de luptă şi de viaţă nu s-au mistuit. Au urmat cariere în Partid, în ţară sau la Moscova. S-au tunat ideologic şi, alături de tovarăşi au procedat la crima colectivă. Din rădăcini de putregai au cunoscut înfloriri pe care nici măcar nu le au visat, odată cu izbânda proletariatului. Odraslele familiilor de activişti, au luat locul în instituţiile publice vlăstarelor burgheziei, cu destine deja rezervate în închisorile politice sau în coloniile umilinţei.

Activistul (activiştii) au în înţeles cu uşurinţă că vremea lor sosise. Şi s-au înfruptat din plin. Au sărutat mâna Partidului tată care i-a hrănit dar i-a şi plesnit excluzându-i din casta privilegiaţilor, atunci când nu au mai avut vigilenţă revoluţionară. Dar ei nu au dezarmat, au revenit cu plecăciuni dezonorante şi au fost iertaţi. După 1990 datele istoriei s-au modificat radical. Istoria i-a privit cu neînţeleasă blândeţe. Răzbunarea generaţiilor de oprimaţi nu s-a mai produs iar animatorii comunismului şi au continuat visul. Corneliu Coposu, Ion Raţiu sau Ion Diaconescu nu au revenit pe prima scenă a României, în fruntea legiunilor de urmaşii ai ţărăniştilor morţi în închisorile politice iar M.S Regele Mihai nu a descălecat cu oastea de exilaţi, care năzuiseră din toate colţurile lumii, libertatea ţării lor. Mai mult, impertinenţii activişti l-au nesocotit iar în 1990 l-au întors din drum.

Bătrânii activişti şi fiii lor s-au împăcat cu noii capitalişti, cu burghezia post-decembristă, şi ea cu origini incerte. Aceasta din urmă i-a binecuvântat. Mânia proletară a dispărut ca prin farmec iar cerul albastru nu a mai fost privit prin gratiile terifiantei Doftana. Urmaşii defunctului partid nu şi au mai rupt spinările prin austerele automobile ale revoluţiei celor ce muncesc, GAZ-uri, Volga şi Warszava. Au putut medita călduţ, la trecutul lor, privind visători spre cer, din Rolls-Royce, Range Rover-uri sau Mercedes, simboluri ale capitalismului veros. Acum sunt fericiţi. Lucian Robu

Comentarii

1 comentarii

kiHxMYVqzl

Acum 8 ani

BUna intrebare Adriana. Cred ca stam atat de prost la citlpoaul conducatori, rocmai pentru ca nu ne pasa de noi. Nici unul nu ne asumam nimic ca cetateni de rand. Dca ne-ar pasa am putea schimba un intreg sistem.Cum se poate ca un singur om, Gandhi mai precis, fara forta, singura lui arma fiind Cuvantul, sa elibereze o tara de sub o dominatie straina?Noi nu mai stim valoarea noastra ca popor si ca entitati individuale. Ne lamentam zilnic de toate greutatile si pur si simplu uitam, uitam de istoria noastra, uitam de valorile naostre.Mergem la spectacole cu artisti straini, dar nu-i celebram pe ai nostri. Sarbatorim Sf. Valentin, Halloween dar uitam de ale noastre. Noaptea Sanzienelor se sarbatoreste doar in mediul rural. Noi astia de la oras aratam o indiferenta crasa. Poate cle mult ne emotionam daca auzim la stiri si eventual, in caz ca avem chef si timp si e frumos afara, dam o fuga pana la Muzeu.Despre asta nu vorbim.Uriasi ne-uriasi sau nu conteaza prea putin. Dar ceea ce avem noi sub munti conteaza mult mai mult.Si ca dovada: Rosia Montana. Ce am afcut noi ca sa aparam valorile de acolo? Nimic. Artistii au incercat, oamenii de cultura au incercat. Dar noi ceilalti? Oamenii maturi care stau intai sa compileze bine inainte sa faca ceva, ce au facut? Poate ca in timp ce noi stam sa gandim daca facem sau nu ceva (asta este o forma de egoism, dar merge) dincolo de noi lucrurile se intampla. Si in majoritatea cazurilor nu se intampla bine taman pentru noi.Daca intr-adevar exista aceasta comoara in Bucegi si nu ni se da voie sa aflam de ea, nu e normal sa ne intrebam de ce este ascunsa? Care sunt scopurile altora?Ne indemnati sa gandim indiferent d evarsta. Dar voi cei care spuneti ca ganditi, va ganditi si la faptul ca poate e adevarat? Si atunci care sunt motivele pentru care sunt ascunse?Textul care insoteste fotografiile este un extras din cartea Viitor cu cap de mort . Daca e sa vorbim pe baza textului, intai cititi cartea. Macar sa vorbim aceeasi limba.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus