Joi,
22.04.2021
Partial Noros
Acum
9°C

Vietile ascunse ale orasului

Să fie vorba despre 160.000 de suflete cu stabil sau flotant în Sibiu ? Dar sutele de mii de vizitatori de peste an, dar zecile de miniştri – începând cu acela care zicea că n-avem nevoie de autostrăzi, trecând la cei care tăiau fondurile pentru podul gării şi terminând cu aceia care n-au ştiut că asfaltul, în Transilvania, se toarnă începând de la Viena, nu de la Lehliu ( v-amintiţi, domnule Ştirbeţ, de întâlnirea pe tema I.S.P.A. de la „Verena” ?? )... Plus zecile de mii de vizitatori „mărgineni”, din satele dinspre Hârtibaciu, dinspre Tălmaciu, Ocna ori Sălişte, zonă care astăzi s-ar numi „metropolitană” şi ar avea nevoie de un plan urbanistic de ansamblu, ceea ce autorii şi beneficiarii noului PUG al Sibiului n-au în vedere...

Plus zecile de mii de studenţi, care sunt o bogăţie perenă pentru oraş şi ar trebui să fie mereu în inima vie a Cetăţii, nu încartiruiţi în vreun campus din zona agricolă de la marginea urbei (o altă inginerie imobiliară ??). Şi, mai ales, în ordinea adâncă a vieţii Sibiului nostru, stau înscrişi paşii Familiei Regale a României – Regele Mihai şi Regina Ana, Principesa Margareta şi Principele Radu – alături de paşii Prinţului Charles al Marii Britanii, ai Marelui Duce şi Marii Ducese de Luxemburg, ai Familiei Regale a Belgiei. Deocamdată ne-am blocat în criză, dar inimile continuă să bată, nu-i aşa? După cum criza financiar-economică (pe care o traversăm ca evreii prin pustie) s-a dovedit a fi de fapt o criză morală, un semn de decădere mai gravă decât toate, tot aşa criza oraşului este una a concepţiilor (greşite!), a lipsei de iubire şi solidaritate cu viaţa oraşului (adică tocmai cu oamenii ce-l animă !), o criză a echilibrului dintre a fi şi a putea... După demersul atât de mare la suflet al Capitalei Europene a Culturii (poate nici n-am mulţumit destul celor de-aici şi din Luxemburg pentru asta !!), acum nu suntem în stare să promovăm Centrul Istoric pe lista UNESCO, ceea ce ne-ar asigura o dezvoltare armonioasă a acestui organism care este Oraşul nostru. Ba din contră, responsabili cum suntem, am acceptat pleaşca cu „ramada” exact în coasta perimetrului istoric medieval, ca să ne poată respinge comisia UNESCO mai uşor !!!

Şi pentru a nu discuta numai despre implicarea altora, să ne uităm mereu la ceea ce facem fiecare în viaţa oraşului Sibiu. Nici nu pot să-mi închipui cum ar fi dacă vreo 200.000 de suflete s-ar uni în acelaşi elan civic spre rezolvarea problemelor strategice ale oraşului – cu zona istorică, cu acele cartiere de oraş-grădină care o înconjoară, cu zonele de blocuri şi cartierele periferice, între care şi platformele industriale şi ultimele „operaţii imobiliare” . Aici ar fi de amintit ce stereotipuri se vehiculează în vestul Uniunii Europene legat de cele mai mari ţări din Est: „instalatorul polonez” versus „infractorul român”...Nu se vorbeşte mai nimic despre anonimii agricultori, constructori, medici, asistente, îngrijitoare de bătrâni, pentru că infractorii sunt foarte vizibili (vă amintiţi de bătrâna cocârjată total, cu capul până la glezne, care cerşea la pasajul de la Bulevard ? Am reîntâlnit-o anii trecuţi, mimată de o tânără ţigancă, la Veneţia, pe cheiul Palatului Dogilor...). Sunt polonezii „mai catolici” sau suntem noi „mai nesăraţi cu duhul” ?? Cu instalatorii nu ştiu, dar cu gropile din asfalt...

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus