Copii, va plac cateii? Daaaaa!

Recunosc, visam de mult la aşa ceva. E mult mai uşor să educi oamenii decât să iei la omor toţi câinii care îi găseşti pe străzi. Şi, curios, puştanii sunt mult mai educaţi decât adulţii. Mai responsabili, pe alocuri mai inteligenţi şi mai dornici să găsească soluţii. Chiar şi dacă sunt cele mai complicate.

Proiectul de educaţie în şcoli a fost pus în practică de Serviciul de Gestionare a Câinilor fără Stăpân din subordinea Primăriei Sibiu şi de fundaţia Animal Life. S-a făcut un plan de lecţie ca la carte, care să respecte toate normele pedagogice, cu concursuri cu întrebări, scenete de teatru, foarte potrivit pentru a capta atenţia copiilor. Iar Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” ne-a oferit tot sprijinul, în ciuda faptului că niciunul dintre noi n-a mai făcut aşa ceva vreodată. Adică să stea în faţa copiilor şi să se comporte exact ca un învăţător. Cu 10 minute înaintea orei genunchii tremurau mai abitir ca piftia. În jurul nostru, pe coridor, zeci de copilandrii gureşi ca un stol de vrăbiuţe. O forfotă continuă, ca în orice pauză. Sandwich-uri, cornuri şi iaurturi trec dintr-o mână într-alta. 10 minute de libertate, după care începe ora.

Intrăm în clasă, cu capul plecat ca la execuţie. Micuţii de a patra rup primii tăcerea cu un „bună ziua” ca la carte. Până la urmă, sunt şi ei nişte omuleţi mici, ce pot să ne facă? Doar nu ne pot mânca cu fulgi cu tot. Salutăm şi noi cu jumătate de gură şi cu emoţii nemăsurate. În faţa mea, teancul de foi cu planul de lecţie. Ori am uitat să citesc ori m-a lăsat vederea, pentru că văd un şir lung de litere dar parcă nu au niciun sens puse una lângă alta. Mă hotărăsc să uit deocamdată de hârtii şi să destind un pic atmosfera (adică pe mine) cu o conversaţie lejeră. „Copii, vă plac căţeii?” 16 perechi de mâini aruncate în sus şi un DA general mi-au luat ultima piatră de pe inimă. Sunt de-ai mei. Trecem la lecţie. Asistenţii Flix şi Zizi, doi căţeluşi şozi şi foarte coloraţi împart copiii în două echipe pentru un concurs grilă. Să vedem ce ştiu ei despre căţei şi să le explicăm unde nu ştiu foarte multe. Nici vorbă, copiii sunt mult mai bine pregătiţi decât de aşteptam. Ştiu de ce câinii se vaccinează, de ce e important să aibă carnet de sănătate, cum şi cu ce trebuie hrăniţi, unde trebuie adăpostiţi. Le cam ştiu pe toate micuţii. Vor fi excelenţi stăpâni pentru viitorii lor căţei.

Trecem la educaţia propriu-zisă. E foarte important ca micuţii să afle cum să se comporte în preajma câinilor de pe stradă. Iar informaţiile plecate de la noi le vor fi utile pe viitor. Vor ştii să se ferească de animalele fără stăpân dar în acelaşi timp să nu le chinuie şi, dacă pot, să le şi ajute. Muşcătura de la mână de pe vremea când eram cât ei mă ajută foarte mult când le explic să nu mângâie câinii din curţi că niciodată nu se ştie care dintre ei o să îi apuce. Urmează mica scenetă. Patru norocoşi vin în faţa clasei şi le explic ce trebuie să facă. O codană cu ochi jucăuşi primeşte rolul câinelui. E super încântată să stea în patru labe şi să latre la ceilalţi trei colegi ai săi. Doi dintre ei primesc rolul copilului rău, unul dă cu piatra după câine, altul dă cu piciorul după el. Doar cel de-al treilea are o „abordare corectă” a situaţiei. Mi se face inima cât un purice. Dacă copiii chiar „lovesc” câinele din greşeală? Sceneta se încheie cu bine şi în ropote de aplauze. Încă o piatră luată de pe inimă. Mă întind la poveşti cu micuţii. Dar de ce le cade părul câinilor? Dar cum ne dăm seama când sunt bolnavi? De câte ori trebuie dus câinele la veterinar? Ora devine atât de plăcută încât uit complet de planul de lecţie. Îmi aduc aminte cu cinci minute înainte că mai avem atâtea de făcut. Fiecare dintre ei primeşte o foicică de hârtie pe care să scrie care crede el să sunt soluţiile pentru problema câinilor comunitari. Cel mai drăguţ mesaj: „avem încredere în voi”. Săptămâna viitoare o luăm de la capăt. Tot la Ghibu, apoi încercăm să mergem în fiecare şcoală din oraş. Copiii trebuie să înveţe că problema câinilor de pe stradă nu se rezolvă cu bâta sau ciocanul, trebuie să înveţe să se protejeze dar să întoarcă şi ei serviciul animalelor, să fie şi omul cel mai bun prieten al câinelui.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

de Bogdan Brylynski

Editor
Telefon:
0722 227 297