Vineri,
02.12.2022
Partial Noros
Acum
6°C

„Urbanismul imprastiat”

Adică piesele ce compun o aşezare sunt aruncate cu praştia! În engleză „sprawl urbanism”, inclusiv cu nuanţa că se întinde ca pecinginea, cotropeşte teritoriul, care este o resursă neregenerabilă !
E un păcat strategic faptul că la şcoală, de la primele clase, copiii nu sunt învăţaţi despre logica lumii în care trăiesc. Despre cum se aşează oamenii în teritoriu şi cum aşezările lor sunt în relaţie fundamentală cu geografia/resursele teritoriului. Cum fiecare acţiune a noastră influenţează tot ce ne înconjoară ! Nu există drumuri/ autostrăzi, construcţii mici sau mari (supermagazine în cutii de oţel...), gunoi produs în orice gospodărie sau ape murdărite deversate din localitate, să nu aibă o urmare asupra teritoriului! Şi fiecare copil ar trebui să ştie (încă de la primii ani petrecuţi în familie) că toată agitaţia vieţii, în oraş sau la ţară, este suportată de teritoriul SUPERLIMITAT! N-avem altul, şi este exclus să ne punem problema să cucerim ceva prin război, nu?
De aceea războiul oraşelor cu teritoriile lor vecine este o păcăleală pe care ne facem că nu o vedem sau nu vrem să ne batem capul cu ea... Problema este că, la fel ca în toate celelalte războaie, „pe tine nu te interesează războiul, dar tu îl interesezi pe el!” Mai devreme sau mai târziu, lipsa teritoriului risipit/otrăvit/negospodărit de către oraş se va răzbuna cumplit... Pe fiecare plătitor de taxe îl va interesa dezamăgitor de tare faptul că oraşul său nu va mai avea bani pentru dezvoltare şi întreţinere normală, străzi bune, parcuri şi pieţe, evenimente culturale etc. şi că toate resursele vor trebui îndreptate spre depoluare, gigantice operaţiuni de modificare a reţelelor, demolări şi restructurări de zone urbane, restricţii neaşteptate; ştiţi care sunt urmările acestor fenomene? Insatisfacţia de a trăi în asemenea oraş, degradarea relaţiilor între locuitori, în final migrarea unor categorii de vechi şi civilizaţi locuitori şi sosirea altora, de obicei certaţi cu bunele maniere şi cu traiul în zone/spaţii mai dense, sau cu traiul „în comun”. Ştiţi cu toţii ce înseamnă doar o singură familie „turbulentă” pentru o întreagă scară de bloc...
Toate astea trebuie că vă sună cunoscut; pentru că până în 1990 şi Sibiul a cunoscut una dintre urmările „societăţii comuniste”: proasta gestionare a procesului urban! Aşa-numitul urbanism de după 1950 a însemnat totala neglijare a fiinţei oraşului tradiţional transilvănean, lipsa de orice respect faţă de cadrul de viaţă al oamenilor, deci distrugerea unei dezvoltări urbanistice fireşti, naturale, în spiritul acestui loc („Genius Loci” cum ziceau latinii). Ştim cu toţii ce a însemnat înghesuirea multor familii în casele medievale din zona istorică, familii de culturi/obiceiuri diferite în clădiri nepregătite pentru asemenea locuire; ştim ce urmări pentru viaţa oraşului au avut cartierele-mamut de blocuri, care au generat navetism zilnic dintr-o parte în alta a suburbiilor, care n-aveau dotări sociale şi urbane necesare acelui mare număr de apartamente, care de fapt constituia un mod concentraţionar de a manipula zeci de mii de oameni, sub numele fals de „locuire decentă”! Ar fi multe de spus despre acest mod de a deturna o soluţie urbanistică de urgenţă, iniţiată în Europa de Vest după războaiele mondiale, în interesul noului stat comunist (din toată Europa de Est) spre a dirija mase de oameni de la sate la oraşe, pentru a distruge mica agricultură şi a obţine turme de semi-proletari, pentru care oraşul devenea mai degrabă o închisoare a vieţii normale, fireşti pentru un om liber...
Exact în acelaşi mod s-a preluat, după 1990, o experienţă a societăţilor industrializate (pe care acestea deja o critică prin cei mari urbanişti şi comunităţi de acţiune civică), în condiţiile noii „libertăţi” – operaţiunile imobiliare la limita legii, prin care spaţiile urbane necontrolate se împrăştie în teritoriul peri-urban. Observăm că „inginerii imobiliari” vorbesc foarte unilateral despre libertate: au voie să facă tot ce doresc doar ei şi clienţii lor - despre libertatea locuitorilor normali de a trăi într-un oraş neagresat, de a plăti impozite pentru nevoile fireşti ale oraşului şi nu mai ales pentru dezvoltări asimetrice, care grevează bugetul tuturor nu se vorbeşte nicăieri ! Gândiţi-vă numai ce mulţi ani a trebuit să suportăm traficul internaţional prin mijlocul oraşului, pentru că n-au fost destui bani să se construiască ocolitoarea... Gestionarea unui oraş include, în aceste cazuri de urgenţă, reguli mult mai stricte de eliminare a investiţiilor ce pot aştepta ( de la nivel ministerial până la primărie).
În tot acest timp, dincolo de hotarele fireşti ale Sibiului s-au revărsat valuri de construcţii, cu sau fără reţele edilitare, trecând peste regulamente, exploatări agricole, peste păduri şi cursuri de apă, peste rezervaţii naturale! Nici nu se ştie cine gestionează toate astea: noile ansambluri din mijlocul pădurii Dumbrava, din Tropinii Răşinariului, din Tocilele Sadului, din livezile Cisnădioarei, valea Ştezii, livezile din dealul Dăii etc. În ţările civilizate, asemenea dezvoltări se fac după Planuri de urbanism bine studiate, eventual cu concursuri, şi în condiţii de parteneriate tip zonă metropolitană, de care Sibiul n-a auzit!

 

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus