Vineri,
28.01.2022
Innorat
Acum
-2°C

Circuitul informatiei in natura

Pentru că e foarte probabil ca aceasta să fie singura dată când apare ceva scris de mine într-un ziar la o altă rubrică decât cea de anunțuri, o să încep cu o scurtă prezentare. Mă numesc Călin, sunt inginer IT iar în rândurile următoare o să vă povestesc despre o inițiativă personală avută pe Internet. Deoarece munca mea presupune delegații frecvente, în 2006 am decis să-mi fac blog, pentru prieteni, în care să scriu diversele întâmplări prin care trec, pentru că se știe: calculatoriștilor li se întâmplă o grămadă de lucruri remarcabile, după cei din Legiunea Franceză și rockstaruri noi avem cea mai interesantă viață.

În timpul unei călătorii făcute cu o companie low-cost românească am avut o idee. Zborurile de acest gen oferă o grămadă de timp pentru meditație, parțial cauzat de întârzierile frecvente, parțial provocat de lipsa serviciului de bord sau de zgârcenia de a plăti contravaloarea unui rinichi pentru un sandwich și o bere. În afară de ocazionala jeluire a câte unei doamne disperate care dorește să fie mutată pe alt loc pentru a fi mai aproape de restul familiei în eventualitatea producerii unei catastrofe, sistemele de distracție la bord lipsesc cu desăvârșire. Nu, un domn care ascultă manele la difuzorul telefonului mobil nu se califică drept on-board entertainment. La finalul unui asemenea zbor, după o aterizare fără incidente, un ropot de aplauze m-a făcut să compar momentul cu cele similare din cursele nemțești, unde toată lumea este politicoasă și încearcă să nu deranjeze pe cei din jur. O zi mai târziu am conceput o petiție adresată Autorității Aeronautice Civile Române, pe care am popularizat-o pe blog și pe care o redau mai jos:

”Deoarece odată cu creșterea numărului de curse low-cost tot mai mulți locuitori ai acestei tări aleg să călătorească cu avionul considerăm că este necesară stabilirea unor reguli de bună practică în aceste mijloace de transport în comun. La fel cum fumatul sau nepurtatul centurii de siguranță la decolare și aterizare sunt interzise, ar fi poate indicat să se recomande (pentru început, iar apoi să fie interzis prin lege) pasagerilor să nu aplaude la aterizare, cu excepția situațiilor deosebite. Până la urmă, nimeni nu aplaudă un conductor de tren când nimerește gara sau un șofer de autobuz când parchează lângă bordură. Pe lângă disconfortul creat celorlalți pasageri care au mai fost cu avionul și nu consideră acest lucru o experiență la limita morții, aplaudatul poate distrage atenția piloților sau poate împiedica echipajul să transmită mesaje importante.”

O inițiativă lăudabilă, după părerea mea, care a strâns un suport masiv din partea publicului, mai ales datorită preluării ei în mass-media. Până la acest moment, după 14 luni de la inițiere, a fost semnată de 41 de persoane!  Cu 40 mai multe decât mă așteptam. Ziceam de sustinerea mass-mediei, manifestată prin preluarea informației de către un ziarist clujean pe blogul său, căruia îi mulțumesc pentru eticheta de ”român supărat” dar nu o merit, eu fiind de obicei vesel. De acolo până la faima națională n-a mai fost decât un pas, din păcate strâmb, după două zile reprezentantul unei televiziuni deținute de familia unui domn cu poreclă de motan transmitea din fața aeroportului Băneasa despre inițiativa ”unui pilot român”! Remarcabil circuitul informației în natură: un articol scris pe un blog micuțare ca efect trimiterea unei echipe de jurnaliști până la marginea Bucureștiului și retur.

În încheiere, două sfaturi pentru cei care vor să-și facă simțită prezența pe Internet și altfel decât în comentarii anonime: asumați-vă ceea ce scrieți și presupuneți din start că cel vizat o să fie informat, de exemplu mecanicul meu auto a aflat că i-am făcut reclamă în maxim trei zile de la postare, deși singurele discuții dintre noi au fost legate de mașină; dacă vă doriți cu ardoare să publicați online și n-aveți nici un hobby nu e grav, trebuie doar să inventați niște minciunele cu iz de bârfă, succesul o să fie garantat, până la urmă trebuie să știe și concetățenii cu cine mai umblă una din cele patru-cinci prezentatoare ale televiziunilor locale.

Guest post semnat de:

Călin Turcu

www.calinturcu.net

Vizualizari: 587

Comentarii

1 comentarii

Ghici dupaapelativul pe care ti-l adresez :))

Acum 11 ani

Draga Nae :), Sub imperiul anonimatului la care faci referire, vreau sa intaresc ideea ta (exprimata intr-un deosebit stil jurnalistic) ca lumea informarii sau a dezinformarii, in speta, transforma in dese cazuri realitatea in aparenta. Cel putin, aceasta este si va fi o stire repetata si mereu contemporana, avand un subiect de care multi \"jongleuri\" ai erorilor nu se pot dezice. Ai dreptate! Cei ce nu ar trebui sa se pastreze sub acoperisul anonimatului, nu de alta dar, ar fi pacat sa o faca, sa se semneze cel putin cu un pseudonim, pentru ca ideile sa nu le fie \"deturnate\". Un prieten :)
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus