Duminică,
21.04.2024
Innorat
Acum
6°C

Mai multi sibieni decat credeati




Era prin anul… prin anii ’90.
Sora mea, ca orice român în perioada respectivă, visa cu ochii deschişi să plece în Germania (nu ca acum, când românii au rămas în ţară din patriotism, că mai bine lasă 25% din salar şi taxa de sănătate în România decât la nemţi, că nemţii oricum au de toate). Şi, spre deosebire de alţi români, ei i-a ieşit pasenţa: a tot plecat, şi cam dusă a fost. Nici nu au trecut vreo trei ani, şi şi-a găsit un neamţ cu care acum are doi copii frumoşi ca două panseluţe, fericire maximă, ce mai.
Nunta – normal, nu se putea fără nuntă, altfel ne-ar fi vorbit tot Vasile Aaronul – a avut loc la defunctul local Transilvania, de la Cedonia. Nuntă cu ştaif, cu o grămadă de prieteni nemţi, naşi româno-germani (ca universitatea), tot felul. Între invitaţi – o pereche de bulgari, surprinzător fără ceafă groasă, probabil şi-o lăsaseră în Germania: Filip şi Naiden, prieteni de-ai surorii. Filip, spre surprinderea noastră, vorbea româneşte foarte fluent. Secretul? Bunica lui locuia în Vidin, lângă graniţă, şi acolo limba română e la fel de frecventă ca şpaga la poliţaii bulgari. Şi aşa de bine ştia Filip româneşte, că odată ceruse un „pom de dinţi”, adică o scobitoare, şi ne-am hlizit. Normal!
Şi, la nuntă, cum stăteam noi în faţă la Transilvania la o discuţie, Filip ne întreabă: „No... nu tunăm?” Vorba aia: să ne pice doza de bere din mână în biserică! Păi... „a tuna”, cu sensul de „a intra”, este sibienism 100%! Doară vecina noastră de la bloc, de fel din Răşinari, aşa-şi alinta bărbatul căruia nu-i prea plăceau sticlele (pline): „Tunie dracu-n chelea ta!”
Au trecut ani, şi întrebarea pe care niciodată nu i-am pus-o lui Filip bulgarul nu mi-a dat pace. De unde ştia Filip de verbul ăsta, „a tuna”? Că nici măcar cei din judeţele limitrofe Sibiului nu-l folosesc. La Cluj, unde locuiesc de vreo 13 ani (să fie cu noroc), dacă spui cuiva „hai să tunăm!” se uită oamenii la tine de parcă ai fi băut lichior de sandale. Şi ce n-am făcut ca să aflu! Am întrebat lingvişti de la Cluj, am umblat ţara-n lung şi-n lat, prin Banat, prin Deltă, pe la Clisura Dunării şi unde n-am mai fost! Şi, într-un târziu, m-am dumitrit.
Filip învăţase verbul bublucaş de la un cioban sibian aflat în transhumanţă pe la Calafat, altă explicaţie nu am.
Deci se pare că, până la urmă, şi unii bulgari sunt destul de sibieni.

Guest post semnat de:

Radu Valentin Băzăvan
www.groparu.ro

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

6 comentarii

Anda

Acum 13 ani

Hi! Hi! Am stiut cine a scris articolul inainte sa vad semnatura... ;)
Raspunde

titi

Acum 13 ani

La multi ani tuturor, redactiei si cititorilor!
Raspunde

esb

Acum 13 ani

A \"tuna\" se folosete si in BV, in satele din jurul Fagarasului.
Raspunde

Blonda

Acum 13 ani

Evident, încă o dată Groparu ne uimeşte cu spoiala de cultură. A propos, omul nu are nici măcar autorizaţie de traducător, atât de îngrămădit e.
Raspunde

cosmin

Acum 13 ani

@blonda e clar ca esti blonda, nu trebuia sa te si semnezi asa. omul nu scrie ca sa te culturalizeze pe tine (desi ai avea nevoie) ci pentru propria lui placere.
Raspunde

@cosmin

Acum 13 ani

Da, cosmin, sunt absolut sigură că eşti o mare somitate intelectuală. Mai ales pentru că apreciezi compuneri de clasa întâi. Rostogoleşte-te îndărăt în privata din fundul curţii, să mai citeşti.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus