Sâmbătă,
02.07.2022
Ploi Scurte
Acum
24°C

Directorul Muzeului National Brukenthal: Nu-s suparat. Plictisit…

S-a plâns de o mulţime de ori că nu mai are cu cine lucreze prin muzeu. A protestat în faţa presei şi a reprezentanţilor MInisterului Culturii, alături de angajaţi. S-a vorbit că va fi dat afară, dar tot prin biroul din Piaţa Mare îl găseşti mai tot timpul. Nu-i place berea, că nu face bine la sănătate. Sabin Luca.

Reporter: Sunteţi supărat?

Sabin Luca: Nu! Pe tine, pe cine?

Rep.: Pe mine nu aveţi de ce. Vă întreb că aşa păreţi, cam supărat.

S. L.: Nu-s supărat. Plictisit… Dar stai liniştit, că tot aşa de plictisit o să mă găseşti şi sâmbăta şi duminca şi tot aici, în birou. Situaţia de acum nu-ţi mai permite să fii altfel la lucru. Mai ales dacă eşti sub semnul Guvernului. Uite, una este să… ca să îţi dau un exemplu, cu muzeul Astra, că suntem colegi şi ne mai sfătuim. Una este să ţii de Consiliul Judeţean că ei au făcut bugetul, li s-a aprobat cât s-a aprobat, puţin, mult, dar este bugetul lor. Mie mi se spune: ai un buget, niciodată nu-l văd, şi tot timpul trebuie să cer din bugetul ăla dat şi te pomeneşti pe la jumătatea anului… aaa, s-a făcut rectificare de buget. Negativă! (râde) Eu angajez cheltuieli, proiecte… ce fac apoi?

Rep.: E foarte simplu! Nu mai angajaţi cheltuieli, nu mai faceţi proiecte…

S. L.: Daaaa… Păi noi de opt luni de zile nu am mai cumpărat o coală de hârtie!

Rep.: Şi pe ce scrieţi?

S. L.: Mai vine câte o firmă, uite CONA a venit cu o sponsorizare… Toner la imprimantă iară nu am avut luni bune. Noi din banii pe care îi scoatem din bilete ne plătim curentul. Paza, la fel.

Rep.: Aiii… şi ce vremuri acum 2, 3 ani când treceam printre muncitori să ajung aici, la birou, apoi mă ştergeam de praf la uşă, atâtea lucrări aveaţi începute pe aici…

S. L.: Era altă concepţie, alte vremuri. Contractul instituţional spune aşa: statul asigură salariile şi cuantumul cheltuielilor curente. Aşa spune contractul.

Rep.: Şi vă oferă extraordinara şansă ca din banii pe bilete să plătiţi salariile şi cheltuielile…

S. L.: Du-te, că nu ajung… Anul trecut am avut cel mai bun an şi am reuşit ca 15 la sută din bugetul total să fie asigurat din fonduri proprii. Şi vreau să spun că stăm totuşi foarte bine pentru că majoritatea muzeelor naţionale se luptă cu probleme mult mai grave, unele chiar sunt închise.

Rep.: Păi dacă n-aveţi bani, n-are rost să vă mai întreb de proiecte pe anul acesta…

S. L.: Cum să n-avem, avem, şi eu cred că le vom şi face.

Rep.: Ce aveţi?

S. L.: Odată avem proiectul de educaţie muzeală “Descoperim muzeul”, cel cu care am luat premiul Europa Nostra. Pe proiectul acesta avem deja cred că peste o sută de contracte încheiate.

Rep.: Da, ştim, vin copiii de la şcoală, văd muzeul…

S. L.: Deci, avem copii care vin de la Iaşi, de la Bucureşti, de la Hunedoara, de la Cluj. Iar cu şcolile din judeţ am vorbit, că e mai complicat că n-avem bani să le aducem şi căutăm colaborări, sprijin. Am mai avut şi anul trecut, e ceva să vezi copiii de la ţară… Domnule, cuminţi, ştii, e chestia aia de la ţară, că le spui să stea acolo, acolo au rămas! Săracii, cuminţi şi linişte, atenţi, îi vezi aşa, ca nişte ciute arată, aşa de faini îs… În fine, ăsta e un proiect. Apoi, o să avem anul acesta în Polonia măcar două expoziţii la Gdansk şi polonezii vor veni cu alte două aici. Acum mergem cu partea de italieni, după ce am fost cu flamanzi. Ei trimit la rândul lor ceva pe partea de tezaur şi încă o serie de tablouri.

Rep.: Am înţeles, a ieşit bine anul trecut cu ei, continuaţi împreună.

S. L.: Acesta este deja un proiect pe următorii patru ani. Cu minim o acţiune pe an aici şi una la ei. Legat de capodopere, suntem destul de avansaţi să le trimitem la Munchen anul acesta, în Bavaria de fapt. Mai avem de discutat măsuri diplomatice, siguranţă, şi altele. În schimb, vine în februarie directoarea Muzeului din Luxemburg şi este posibil să parafăm deja înţelegerea pentru a face un schimb de tabouri de pictori flamanzi în 2012. Apoi, în continuarea parteneriatului cu Muzeul din Paris de acum doi ani, vine la Sibiu o expoziţie de pictură prerenascentistă unică în lume, pictură pe lemn. Acum discutăm chestii de microclimate că sunt foarte sensibile, dar sunt sigur că îndeplinim condiţiile la Casa Albastră. Rezistăm bine după măsurători acolo. Altfel nu vin. Mai avem discuţii cu Viena, cu turcii şi cu Austria.

Rep.: Vă întrerup o secundă. Mi-aţi spus de o mulţime de ţări din Europa, dar nu spuneţi nimic de România. Repetaţi ce aţi spus la o conferinţă de presă, că cine vrea să vadă Muzeul Brukenthal trebuie să meargă în străinătate?

S. L.: A, nu, nu! N-am ajuns la partea asta. La Galeria de Artă Contemporană avem programul mare început deja, vor fi vreo 40 de expoziţii româneşti şi internaţionale. Vor mai fi şi multe alte expoziţii temporare prin muzeu. Mai mult nu putem face că nu avem buget. Tot ce ţi-am zis sunt programe sau parteneriate europene, cu finanţare europeană. Europa este totuşi în continuă mişcare şi ăsta este viitorul. Bugetul naţional, şi se şi vede, este foarte greu să suporte…

Rep.: Se vede?

S. L.: Se vede! Se vede în mod direct că trebuie mai mult şi atunci trebuie să cauţi căile. Suntem în curs de a constitui organizaţii care să ne sprijine din partea societăţii civile. Eu am o asociaţie care de anul acesta va lucra numai pentru Muzeul Brukenthal.

Rep.: Păi şi e ok ca directorul să aibă o fundaţie care lucrează cu instituţia pe care o conduce?

S. L.: De ce să nu fie ok dacă actele contabile şi toate documentele sunt transparante? Nu înţeleg? De ce să nu am voie să sprijin propria instituţie? Fundaţia am înfiinţat-o de când lucram la universitate şi prin această fundaţie am scos o mulţime de cărţi şi reviste ştiinţifice, sub egida universităţii, dar cu banii fundaţiei. Nu este voie să lucrezi cu două instituţii bugetare în acelaşi timp, ca coordonator de credite, şi este şi normal. Dar dacă societatea civilă aduce bani? Atunci ce înseamnă Asociaţia Prietenii Muzeului? În cazuri de genul acesta nu are voie directorul să intervină, păi cine ştie cel mai bine care sunt priorităţile?

Rep.: M-aţi convins. Mai spuneţi-mi un lucru. Când credeţi că revenim la perioada aceea de acum 2,3 ani, cu muncitori, de vorbeam mai devreme?

S. L.: Cred că mai devreme de 2015 nu ne dezmeticim.

CV de intelectual

Sabin Adrian Luca s-a născut în Beiuş, judeţul Bihor, la 18 mai 1959. Este căsătorit şi are un copil. A făcut armata între 1978 şi 1979 la Orăştie. A absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi a studiat cu burse în Universitatea din Lille, Universitatea din Berlin, la Chişinău, în Ungaria şi multe altele. Este doctor în istorie, expert arheolog şi prodecan al Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu din cadrul Universităţii „Lucian Blaga”.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

2 comentarii

machedonul

Acum 11 ani

Cum sa hie suparat ca sta cu onor tur beusan netaxat de hemoroizi fix in doua luntri de cinci stele; copilul are succesuri dupa succesuri, el casoaie si la oras si la sat; societea civilicoasa ii oblojeste plictisul academic cu democratie si , aia de la muzeu tac ca ghitulenii-n papusio; trai nineaca ca catania la secu s-o zauitat.
Raspunde

sibiensis

Acum 10 ani

...ca bine zici, machedon!...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus