Vineri,
05.06.2020
Innorat
Acum
18°C

Trei marionete. Un destin cultural frant si o aniversare istorica ratata IV

03 Aprilie 2011 23:13

Calendarul Asociaţiunii se încheie prin contrapunerea, pe ultima filă, a celor două ctitorii instituţionale ale ASTREI istorice: Biblioteca Judeţeană, pe avers şi Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”, pe revers. Prilej minunat de a analiza, comparativ, în mod direct, structura organizatorică şi funcţională, ca şi politicile culturale promovate de Consiliul Judeţean Sibiu, în ultimii 20 de ani, faţă de fiecare dintre cele două ctitorii astriste. Aşa cum vom vedea, una discriminativă, în sens pozitiv, pentru bibliotecă, alta negativă (strident adversă, chiar persecutivă), pentru muzeu! Ce a generat o asemenea atitudine? Rivalitatea dintre cele două instituţii, cu origine comună? Concurenţa dintre Muzeul ASTRA şi Muzeul Brukenthal (protejat al însuşi Ministerului Culturii, care l-a menţinut în subordine proprie şi l-a finanţat generos, în primul rând din motive de cumetrie politică a guvernului liberal cu Primăria Sibiului)? Să fie o politică reminiscentă, moştenită de la regimul comunist şi perpetuată, neverosimil, uluitor, până astăzi? Să poată constitui, oare, o explicaţie reală, dârzenia şi neînchinarea directorului de zeci de ani al muzeului etnografic, laureat european, „o somitate în domeniu” (şi afirm acest calificativ, cu scuzele de rigoare), cum îl evaluează marii specialişti din toată lumea, care au vizitat muzeul ASTRA şi au calificat opera de o viaţă ca „o instituţie de excelenţă a culturii europene”, „un muzeu genial”, „expresia sublimă a spiritualităţii româneşti!, „un adevărat Gesamtkunstwerk” – în traducere, „o operă de artă universală”?
Să analizăm, mai întâi, la pagina 26, titrată „Biblioteca ASTRA, azi”, modul de prezentare a bibliotecii. Gândită ca o prezentare de marketing modern (Biblioteca ASTRA organizează ..., încurajează ..., găzduieşte ..., editează ..., promovează lectura prin ..., coordonează ... şi gestionează), pagina prezintă imagistic, prin fotografiile alăturate ale celor două sedii monumentale (sediul istoric şi cel modern), o instituţie obeză, cu două corpuri: Corpul A – edificiul capturat de la Muzeul Asociaţiunii şi nemairestituit şi Corpul B (edificiul realizat prin investiţii considerabile, din fonduri de stat, administrate de Consiliul Judeţean). Fără nici o altă explicaţie! Un adevărat afront la testamentul ASTREI istorice! Pentru orice om de bun simţ, cu o logică nealterată de un spirit partizan sau inflamată de conflictele interpersonale (care durează deja de peste 20 de ani), se naşte, firesc şi legitim, întrebarea: de ce are o bibliotecă judeţeană nevoie de ambele sedii? Urmată de interogaţia morală, adresată celor prin voinţa cărora, dictatul comunist se prelungeşte şi în prezent: de ce nu se restituie sediul istoric al muzeului, instituţiei care păstrează cea mai mare parte a patrimoniului etnografic, salvat în 1950 şi care a prezentat un proiect modern, avangardist pe plan european, de esenţă multiculturală (prin care se doreşte, în premieră continentală, o prezentare diacronică a modului în care s-a plămădit civilizaţia populară transilvăneană, în esenţa ei, provincial europeană!)? Pentru cunoscători, ar mai fi o întrebare, de cea mai mare actualitate, în anul aniversar: ce explicaţii legitime, din punct de vedere juridic, istoric şi moral, pot prezenta cei care au decis configurarea patrimonială, atât de dizarmonioasă, prin care muzeu de peste un veac este văduvit, de 61 de ani, de sediul său istoric, în favoarea unei biblioteci judeţene, supradotată cu două sedii? În sfârşit, pentru un observator european imparţial, în trecere prin Sibiu, cunoscând modul de soluţionare ideală a problemei gestionării şi valorificării (prin proiectul, iniţiativa şi strădaniile celui care a proiectat, în 1990, constituirea Complexului Naţional Muzeal „ASTRA” şi, în cele două decenii, l-a înfăptuit, oferind cele mai bune condiţii de păstrare şi conservare colecţiilor de etnografie exotică şi ale minorităţii săseşti) expoziţionale a colecţiilor de etnografie universală (în Muzeul „Franz Binder”) şi celor de etnografie săsească (în Muzeul „Emil Sigerus”, se ridică firesc, întrebarea, de ce sunt discriminate şi private de un regim identic, cele 36.000 de obiecte de etnografie românească? Cum pot explica, factorii decidenţi, acest regim discriminativ etnocultural, în condiţiile în care, la 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană iar Sibiul a fost numit, alături de Marea Regiune Luxemburg, în anul 2007, „Capitala Culturală a Europei”? Poate fi considerată compatibilă, situaţia de la Sibiu, cu principiile şi normele Uniunii Europene?
Considerăm că din acest impas istoric se putea ieşi, cu ceva mai multă inteligenţă politică şi echidistanţă culturală, în mod oportun, eficient şi spectaculos, exact în anul în care ASTRA aniversează 150 de ani (cumulând existenţa ASTREI istorice şi a fundaţiei moderne, botezată cu aceeaşi siglă) aleasă în anul 1867, la Mediaş, în mod atât de inspirat de fruntaşii generaţei animate de marele ideal al progresului literaturii şi culturii române.
Să urmărim, în oglindă, pe revers, modul în care au conceput, V. Olaru, A. Grama şi M. Creţu, prezentarea instituţiei muzeal-etnografice sibiene, prin sintagma „De la Muzeul Asociaţiunii, la Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”. O primă observaţie, esenţială, este aceea că cei trei autori au rezonat complice, din motive imputabile moral, să nu prezinte, în nici un fel, marele şi modernul complex naţional muzeal (cu o structură unică în plan naţional, însemnând patru unităţi muzeale şi patru servicii specializate, apreciate „de excelenţă”, în plan naţional şi european). A doua observaţie se referă la anonimatul absolut al istoricului înfăptuirii dintre anii 1956-1970, prin C. Irimie şi 1970-2009, prin C. Bucur.
În condiţiile luării deciziei neonorării absolute a promisiunilor din Foaia de titlu, cei trei autori au ales soluţia (total compromiţătoare) a publicării unui fotomontaj superficial şi total neinspirat, format din trei monumente din Muzeul în aer liber (două biserici de lemn şi o casă în stil baroc, importat din Centrul Europei, în sec. XVIII), iar ca „personalitate proeminentă”, care a marcat trecerea de la Muzeul ASTRA, de după 1950, la Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”, de după 1990, fotografia unui arhitect al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Sibiu, de prin 1900 (?!), „montată” aici, ca „nuca în perete”, meritul „excepţional” al lui Ioan Pamfilie, fiind acela că ar fi propus transferul unei biserici de lemn, nu se ştie de unde - unde („în spaţiul muzeal din ţara noastră”, cum scrie în eticheta din dreptul personajului). La subsol apare imaginea edificiului „Centrului ASTRA pentru Patrimoniu”, edificat cu cele 3 milioane Euro, oferite de Spaţiul Economic European! Şi cu asta, basta! Şocaţi de modul de „expediere” a subiectului şi perioadei de 65 de ani cu o superficialitate condamnabilă!), de către cei trei „autori” (unul mai „specialist” decât celălalt!), nu ne putem refuza dreptul (şi obligaţia) de a formula câteva întrebări, deopotrivă pentru ei, pentru toţi aceia care au colaborat la conceperea acestui calendar, dar şi şi pentru toţi cei care îl vor parcurge, voit sau întâmplător, într-o bună zi, acum sau într-o bibliotecă ori o arhivă, în viitor.
1.    De ce nu s-a redactat un text, succint, care să marcheze cele trei momente istorice cruciale, care au întemeiat acest complex naţional muzeal, unic în ţară: 1956 (recuperarea şi valorificarea expoziţională, în premieră postbelică, a patrimoniului Muzeului Asociaţiunii, salvat în 1950, de către Cornel Irimie, în Palatul Brukenthal); 1963 (inaugurarea lucrărilor de organizare a Muzeului Tehnicii Populare – primul muzeu specializat tematic din România, pe baza unui proiect genial, elaborat sub îndrumarea ştiinţifică a lui Cornel Irimie); 1990 (conceperea unei noi tematici pentru transformarea Muzeului Tehnicii Populare într-un grandios Muzeu al Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA” – unic în România - urmată de proiectarea şi realizarea Complexului Naţional Muzeal „ASTRA”, descris mai sus ca structură, ambele proiecte semnate şi duse la împlinire de subsemnatul, ca director, director general şi, în ultimii trei ani, ca manager general)?
2.    De ce nu s-au ilustrat, prin câte o imagine, cel puţin, cele trei momente istorice, definind trei structuri şi trei tematici muzeale distincte?
3.    De ce s-a refuzat, în mod obstinat, includerea, oricât de minusculă, a imaginii celui care a relansat, la Sibiu, muzeologia etnologică, de nivel european, a inaugurat Catedra de Etnografie la Universitatea din Sibiu şi a întemeiat cel mai mare şi printre cele mai valoroase muzee, nu numai din România, ci din toată Europa (prof. univ. dr. CORNEL IRIMIE)? În sfârşit, cu toată modestia, de ce a fost ignorat cel care a condus, timp de 40 de ani, destinele Muzeului Tehnicii Populare (1970-1989) şi, apoi, ale Complexului Naţional Muzeal „ASTRA” (1990-2009), a contribuit decisiv la înfiinţarea Universităţii de stat din Sibiu, în 1990, a pus bazele Secţiei de Sociologie-Etnografie din cadrul Facultăţii de Ştiinţe din Sibiu şi a condus, neîntrerupt, din 1992 până astăzi, ca profesor universitar asociat, doctoratul în Ştiinţe Istorice, Specialitatea Etnologie, pe numele său CORNELIU BUCUR?
    Conştient că le-am dejucat intenţiile şi le-am devoalat intriga ţesută cu atâta inabilitate (încât merită sancţiunea maximă din partea stăpânului lor), afectându-le grav „imaginea”, în ajunul unei sărbători, mai degrabă „îndoliate”, decât auroleate, mă întreb şi vă întreb, dragi cititori: când vom avea, în România, dregători capabili, oneşti şi loiali interesului naţional, patrioţi adevăraţi şi nu impostori patriotarzi, inteligenţi şi devotaţi, aprigi în muncă şi capabili de creaţii originale, demne de promovarea lor ca nişte proiecte onorabile, pe plan european? Ne vom trezi la timp pentru a alege şi promova, în fruntea instituţiilor din România, de la Guvern până la administraţiile locale, de la prefecturi la primării, de la conducerea partidelor şi până la Parlament, de la societăţile economice şi comerciale (cu capital de stat) şi până la instituţiile culturale ale ţării, personalităţi adevărate şi nu slujbaşi supuşi obedient „Puterii”, oricare ar fi aceasta? Or, asta numai de noi depinde. Până atunci, sărbătorile, aniversările jubiliare şi zilele naţionale nu vor arăta altfel decât cele de astăzi. Doar atunci, noi ne vom recuceri demnitatea de a fi cetăţeni demni ai Europei, de naţionalitate română. Până atunci, nu!

 

Comentarii

3 comentarii

cel ce stie

Acum 9 ani

cine era cel mai inversunat personaj impotriva a Asociatiunii Astra, cand aceasta era prin tribunale, luptand cu mafia comunista sa-si recupereze patrimoniu. Cine l-a oprit sa cuaguleze cele tri institutii Asociatiune, Biblioteca si Muzeu? Domnia sa era mereu oprin miristi, denigrand tot ce se putea denigra. Si acum dezvolta frustrari. Serviciul cultural in interesul societatii se face discret. Culege ce a semanat.
Raspunde

Anonimus

Acum 9 ani

D-le Bucur , in perioada cand erati senator , oare cine conducea muzeul??
Raspunde

iata si ultima parte

Acum 9 ani

In sfarsit in partea a IV-a a recunoscut motivul frustrarii lui. NU APARE EL IN POZA IN CALENDAR. Las ca-ti punem una mare-mare la mausoleu !
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus