Despre legile Casei nationale de asigurari de sanatate

Profesioniştii contabili din Sibiu au urmărit cu interes articolele din “Turnul Sfatului” referitor la sumele reprezentând indemnizaţii plătite de angajatori asiguraţilor, sume care – conform interpretării date de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate – pot fi solicitate doar în termenul de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite. Apreciem disponibilitatea menţionatei instituţii de a analiza situaţia creată, datorită căreia sute de societăţi se văd în imposibilitatea de a-şi recupera banii plătiţi propriilor angajaţi în perioada de concediu de boală, apreciem faptul că se va încerca depunerea diligenţelor pentru asigurarea unor soluţii legislative care să repună în drepturi societăţile comerciale prejudiciate, dar … ce-ar fi să citim cu atenţie textul legal “incrimant” şi să vedem dacă nu cumva interpretarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate excede cadrul legal şi voinţa legiuitorului ?!

În cauză este articolul 40 din O.G.158/2005, care – după modificarea adusă prin O.U.G.36/2010 – statuează că “indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite”, modificarea abrogând vechiul text care statua un termen de prescipţie de 3 ani. Câteva întrebări se ridică pentru a defini corect unii termeni ai textului de mai sus: cine solicită indemnizaţiile şi prin urmare cine sunt beneficiarii acestor indemnizaţii ? ce rol joacă societatea comercială angajatoare în cazul plăţii indemnizaţiilor de asigurări de sănătate ?

Aşadar:

1. Art.1 al O.G. 158/2005 stabileşte persoanele, denumite asiguraţi, care au dreptul la concedii medicale şi pot solicita plata de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate. În mare, aceste persoane sunt salariaţii şi alte persoane care desfăşoară activităţi dependente, precum şi persoanele care desfăşoară activităţi independente. În condiţiile legii aceste persoane depun la plătitorul de indemnizaţii certificatele medicale, ele fiind beneficiarii indemnizaţiilor. De la art.39 la art.42 O.G. 158/2005 statuează reguli referitor la plata indemnizaţiilor către beneficiari, stabilind cui se plăteşte indemnizaţia (art.39), care e termenul de decădere pentru solicitarea indemnizaţiilor de către beneficiar şi în ce cuantum se achită indemnizaţia (art.40), când încetează plata indemnizaţiilor către beneficiari (art.41) şi cum se recuperează de la beneficiari sumele încasate necuvenit de aceştia (art.42). Deşi articolele de mai sus nu necesită nici o interpretare, fiind scrise cât se poate de româneşte şi cu referire strict la beneficiarii indemnizaţiilor, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate dă o interpretare proprie unui text legal clar, asimilând, probabil, indemnizaţia cu cererea prevăzută la art.38 al O.G. 158/2005 şi pe angajator cu beneficiarul indemnizaţiei.

2. Atunci când indemnizaţia de asigurări de sănătate se suportă de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, între beneficiar şi instituţia menţionată se interpune societatea comercială angajatoare, care are obligaţia plăţii indemnizaţiei către salariatul beneficiar asigurat, deduce indemnizaţia plătită beneficiarului din contribuţia datorată casei, urmând ca suma plătită beneficiarului în plus faţă de contribuţia datorată să o recupereze de la casă. Această situaţie este prevăzută de art.38 al O.G. 158/2005, concluzia care se desprinde fiind că la data la care angajatorul depune la casele judeţene cererea de restituire indemnizaţia de asigurări sociale trebuie să fi fost în prealabil plătită beneficiarului, cererea angajatorului având ca scop nu încasarea indemnizaţiei, el neavând calitatea de beneficiar, ci a sumelor care exced contribuţia datorată.

3. Articolul 36 al O.G. 158/2005 stauează termenul în care certificatele medicale se depun la plătitori, stabilind totodată şi cine are calitatea de plătitor al indemnizaţiilor – societatea comercială angajatoare fiind unul dintre aceştia, conform alineatului (3) lit.a) al articolului menţionat. După cum se observă, O.G. 158/2005 defineşte extrem de clar termenii de „beneficiar” al indemnizaţiei şi „plătitor” al indemnizaţiei, societatea comercială fiind în mod incontestabil doar plătitor al indemnizaţiilor de asigurări de sănătate.

Prin urmare, revenind la art.40 al O.G. 158/2005, termenul de decădere de 90 de zile operează doar pentru solicitarea plăţii indemnizaţiei de către beneficiarii acestora (să nu uităm că pentru persoanele cu venituri independente plătitorii indemnizaţiei de sănătate sunt chiar casele judeţene, iar actele justificative se depun de beneficiari direct la acestea în termenul stipulat), dar nicidecum pentru angajatorul care achită indemnizaţia asiguratului beneficiar şi ulterior depune o cerere de restituire a sumelor care exced contribuţia datorată. În cuprinsul O.G.158/2005 nu se prevede nici un termen de decădere pentru depunerea de către angajator a cererii de restituire, în acest caz operând prescripţia generală de 3 ani prevăzută de Decretul 167/1958.

Aşa cum am mai subliniat în alte discuţii, nu credem că pentru recuperarea sumelor mai vechi de 90 de zile soluţia ar fi acţionarea în instanţă a caselor judeţene de asigurări de sănătate, aceasta variantă fiind consumatoare de timp şi bani pentru societăţile comerciale, iar hotărârea judecătorească obţinută de o societate nu va împiedica interpretarea în acelaşi mod, de către instituţia amintită, a prevederilor O.G. 158/2005 pentru celelalte societăţi. Suntem convinşi că o analiză mai aprofundată a textului legal de către casele judeţene de asigurări de sănătate - coroborat cu celelalte articole ale O.G. 158/2005 şi fără a rupe articolul 40 din contextul în care legiuitorul l-a fixat - poate duce la o benefică aşezare a lucrurilor pe făgaşul lor normal.

Ec.Florin Pop Preşedinte CECCAR – filiala Sibiu

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).