Miercuri,
03.06.2020
Innorat
Acum
17°C

In labirint spre Piata Huet

15 Mai 2011 21:55

 

Două momente culturale au marcat Sibiul înaintea sezonului festivalelor: Muzeul Labirint din Piaţa Mare şi Festivalul Huet Urban. 
 
Primul moment şi-a dorit a fi o promovare a patrimoniului muzeal enorm pe care Sibiul îl are. În caz că nu ştiţi, la Sibiu poţi să vezi mumii, arme şi armuri medievale, picturi ale marilor renascentişti, obiecte de cult ale unor secole demult trecute, vâltori şi mori, o farmacie baroc, scuturi africane, oase milenare şi foarte multe alte obiecte de patrimoniu ce formează cele zece muzee din oraşul nostru. 
 
Instituţia vedetă a fost evident Muzeul Brukenthal, poate cel mai valoros muzeu din ţara noastră dar lui i s-au alăturat şi cele două muzee locale dar surprinzător de valoroase, Muzeul ASTRA şi Muzeul Bisericii Evanghelice.
 
Muzeele din România, în ultimii ani, au început a-şi demola propriile turnuri de fildeş şi au recoborât între oameni. Mult timp într-un muzeu din România te întâmpina un aer rece, provincial, neprofesionist şi sictirit. Muzeografii se jucau la birou, paznicii dormeau pe ei iar clădirile se dărâmau pe zi ce trece tot mai mult. 
 
La Sibiu acest spirit ne-a părăsit de mai bine de cinci ani, fiind totuşi unul dintre puţinele oraşe în care un muzeu a devenit un prieten al cetăţeanului. Vedem noi artefacte, vedem clădiri restaurate, vedem ghizi care-ţi zâmbesc, vedem cercetări şi noi descoperiri. Nu am să încep a le mulţumi celor care au realizat miracolul dar sunt câteva persoane ce merită toată recunoştinţa noastră. 
 
Fotografiile expuse în labirint ne-au provocat a merge şi a vedea artefactele, armele, picturile şi toate celălalte. Interesantă ideea organizatorilor şi promotorilor de a crea un labirint în care să descoperi valorile muzeelor din Sibiu. În Evul Mediu, un labirint reprezenta câteodată un simbol al drumul pelerinului spre oraşul sfânt. Poate că aceasta a fost şi ideea organizatorilor, de a ne transforma în pelerini ce descoperă drumul spre câteva din altarele culturii noastre, sibiene. 
 
Excelentă muzica, am putut asculta câteva voci forte bune ale adevăratei muzici româneşti. Demult îmi doream să o ascult pe Alexandrina Hristov, live, iar artista nu a dezamăgit. Muzică, fotografie, scenografie, cultură pe pâine. 
 
Punctul minus a fost poate spaţiul prea mic amenajat, timpul prea scurt şi o prea puţină mediatizare. Un astfel de labirint trebuia amenajat pe cel puţin jumătate de Piaţă sau poate într-o altă locaţie, Cazarma 90, Piaţa Armelor sau de ce nu întregi străzi ale cetăţii medievale. Un astfel de proiect, pentru a ajunge la câţi mai mulţi sibieni trebuia fie să reziste mai mult în aceeaşi locaţie fie să fie itinerat în întreg oraşul. Puţini sibieni au aflat, totuşi, de acest mini-muzeu. Sper ca feed-back-ul să fie bun, sibienii să meargă mai mult la muzeu, altfel proiectul cade în derizoriu, devine un eşec şi banii sunt aruncaţi pe apa Sâmbetei. 
 
În urmă cu două weekenduri, cei de la Fundaţia Heritas, fostul GTZ, au iniţiat un proiect de descoperire al Pieţei Huet. Am ajutat şi eu, cu ce am fost solicitat, alături de Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Orașului Sibiu. Scopul proiectului a fost descoperirea unuia dintre primele nuclee ale oraşului dar şi premierea şi exemplificarea celor care au realizat restaurări de calitate în Sibiu. 
 
Sibianul păşea în acest univers, descoperea monumentele pieţei, descoperea istoria sa, descoperea marile momente ale pieţei, descoperea tradiţii, porturi, mâncare, de fapt descoperea un univers ce trebuie preţuit, valorificat şi admirat permanent de toţi sibienii şi nu numai. 
 
Ideea este, la fel ca şi în cazul labirintului, nouă, interesantă şi sper din tot sufletul că nu se vor opri la această ediţie. Cei care l-au gândit merită felicitaţi pentru curajul de a aborda o astfel de locaţie. 
 
Piaţa Huet, o consider, sufletul, inima oraşului nostru. Aici s-a născut spiritul sibian, aici a bătut inima acestui spirit, aici au fost înmormântaţi strămoşii noştri, aici au învăţat sibienii, aici am păşit în lume ca oraş. 
 
Piaţa Huet a fost pe rând cetate, biserică parohială, şcoală iar mai apoi locul în care s-a născut handball-ul românesc, cel mai de succes sport de echipă de la noi din ţară. 
 
A celebra Piaţa Huet şi a o descoperi este o datorie a noastră, a tuturor sibienilor. Organizatorii asta au încercat şi cred eu, au reușit într-o mare măsură acest lucru. Din păcate vremea a stricat mult din desfăşurarea festivalului, valorificându-se doar momentele indoor ale sale. 
 
Punctele minus ale proiectului nu sunt multe dar trebuie menţionate poate ca un ajutor pentru viitoarele ediţii. Locaţia este importantă dar din nou şi de această dată s-a căzut în păcatul alegerii locurilor arhicunoscute şi arhiadmirate, lăsându-se în uitare alte locaţii, la fel de importante ale istoriei Sibiului. Aştept în anii următori un Urban – Armelor, un Urban – Aurarilor, un Urban – 9 mai sau de ce nu un Urban – Josefin. La fel ca şi la labirint, mediatizarea nu a fost pe măsura proiectului, reuşind a atinge doar acel gup de sibieni, foarte informaţi, avizi de cultură dar care nu trebuiau a fi target-ul proiectului. Sibianul de rând nu a ştiut de acest proiect şi nu cred că şi-a descoperit Piaţa Huet. 
 
Sibiul a câștigat o avanpremieră a sezonului festivalelor prin cele două momente, acestea aruncând provocarea unei postpremiere în toamnă şi a unei continuităţi în anii următori, pe care o aşteptăm şi o sperăm cu toţii. 

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus