Primul spectacol controversat de la FITS-ul de anul acesta

La fel ca în fiecare an, Festivalul de Teatru de la Sibiu reușește prin anumite spectacole chiar să șocheze, unii spectatori considerând că ”e prea mult”. Dacă printre primele spectacole din trecut care au stârnit rumoare în rândurile celor care vor «teatru așa cum a fost scris» era ”Hamlet. Dreams” al lui Andriy Zholdak, anul acesta a fost rândul belgienilor să șocheze. ”Tristețile căpcăunilor”, pus în scenă aseară la Teatrul ”Radu Stanca”, a pornit cu o sală ticsită de spectatori. O mică parte dintre aceștia, însă, nu a putut rezista până la final.

”Noi am venit la teatru, nu...”, bâlbâia un cuplu bâjbâind către ieșire. Pe scena căreia îi întorseseră spatele, ”spiritul” unei fetițe urla pe scenă, în timp ce bubuituri puternice de arme descărcate făceau întreaga sală să tresară.

 

Atmosferă grea

 

Întreaga atmosferă a spectacolului a fost una tensionată încă de la început. Spectatorii au fost primiți în sală în timp ce scena era parcursă obsesiv de o actriță îmbrăcată într-o veche rochie de mireasă, pătată cu sânge de la rana care îi desfigurează un obraz. Din boxele conectate fără fir la microfonul actriței în continuă mișcare - mersul fiindu-i însoțit de bubuituri puternice atunci când dă la o parte perdelele decorului – răzbate vocea astfel modificată încât pare desprinsă din Poltergreist. ”Mireasa” e, de fapt, spiritul unei fetițe moarte, spirit care va însoți celelalte două personaje ale spectacolului, doi tineri, o fată și un băiat. Ambii sunt închiși în câte o cutie mare, cu geam transparent către sală, cutie încastrată în fundalul scenei, fundal pe care sunt proiectate, la început, imagini psihedelice. Acestea culminează cu cea a unui tânăr întins între cele două șine ale unei căi ferate, filmându-se în timp ce trenul trece pe deasupra. 

În restul spectacolului, întreg fundalul scenei e transformat într-un ecran gigantic, pe care sunt proiectate imaginile din interiorul celor două cutii: cei doi tineri se filmează pe sine, comportându-se asemeni ”clasicelor” chat-uri însoțite de webcam.

 

Victimele facebook-ului, messengerului, myspaceului

 

Fata – Letiția – este pe patul de spital și își amintește viața ei de dinainte, din fața computerului. Băiatul – Bastian – este în fața calculatorului, pradă jocurilor pe calculator. Băiatul poartă o ceartă cu personajul pe care l-a ales să îi fie avatar în joc, pentru ca, la un moment dat, băiatul să se confunde cu avatarul din lumea virtuală și să omoare fără discernământ asemeni modului în lumea ”off line”.

Ambele personaje au corespondent în lumea reală, cel mai cunoscut fiind cel al lui Bastian Bosse, tânărul care a preferat să moară pe 20 noiembrie 2006, după ce a tras cu arma în şcoala lui.

 

Excesul de tehnologie = pierderea copilăriei

 

Rolul tânărului care ”după doi ani de on-line” decide să ucidă este interpretat de David Murgia, fiul celui care a conceput spectacolul, Fabrice Murgia.

”Este vorba despre mărturiile a doi adolescenți care pierd legătura cu realitatea, folosind în exces facebook, myspace sau messenge. Pentru ei, înseamnă pierderea copilăriei, noile mijloace ale tehologiei ducând la singurătate, la asfixiere. Izolați de lumea reală, adolescenții se pot înarma, însă, și cu bombe”, spune David Murgia despre ”Tristețile căpcăunilor”.