Biserica din Piata Mare se intoarce in trecut. In trecutul indepartat

Cei care trec zilnic prin Piaţa Mare văd de câteva săptămâni patru tineri, muncind cu migală, la soclul bisericii romano-catolice Sf. Treime. Cei care se mai şi opresc să urmărească munca celor patru văd că nu e o simplă reparaţie, ci o minuţioasă refacere a ceea ce a fost stricat de cimentul folosit acum 40 de ani.

 

Frumuseţea bisericii din secolul al XVIII-lea pare aproape neştirbită de ani, dar asta numai datorită restaurărilor fidele, care au păstrat autenticitatea clădirii construite în spiritul barocului timpuriu vienez. În trecut, însă, unele restaurări nu au fost atât de fericit duse la capăt.

„Clădirea merită o atenţie deosebită, iar noi nu lucrăm decât după instrucţiunile exacte ale arhitectului. Am început încă din martie, dar ca să restaurăm într-o stare cât mai apropiată de original, este nevoie de răbdare, cu atât mai mult cu cât la ultima restaurare s-a folosit în anumite locuri ciment, iar acesta a erodat piatra naturală din care este construită biserica” povesteşte Foldi Istvan, în timp ce trasează cu pensula o linie subţire la baza zidului.

Unii oameni muncesc pur şi simplu, aţii îşi transformă munca în artă. Este şi cazul tinerilor de la biserica Sf. Treime, care readaugă în fiecare zi aţi câţiva centimetri de frumuseţe monumentului. Clădirea a fost restaurată la începutul anilor ’70, când o mare parte din zid a fost acoperită cu ciment. În timp, dacă pentru turişti diferenţa era aproape insesizabilă, pentru specialişti au apărut primele semne că biserică se deteriorează şi are nevoie de o altă restaurare.

Echipa care realizează lucrarea este din Târgu Mureş. Anul trecut a mai avut o comandă pentru casa parohială romano-catolică, când împreună cu firma Sinecon a refăcut pasajele clădirii. Nagy Benjamin este restaurator de piatră şi a venit să lucreze la biserica din Sibiu pentru că „există lucruri de o mare valoare, care trebuie întreţinute cu grijă, iar acolo unde se poate, păstrate în totalitate după modele originale”.

„O parte din soclu a fost refăcut în 2006, iar acum noi completăm părţile rămase. Înlocuim betonul, care nu permitea zidului să respire şi introducem o tijă de inox pentru a face un gol de aerisire. După aceea, completăm piatra naturală, reconstruind întocmai după modelul vechi”, povesteşte Nagy Benjamin despre munca la biserica sibiană.

Restauratorii folosesc mai multe tipuri de particule pe bază de acid salicilic, consolidant special pentru pietrele originale. După ce vor finaliza baza soclului, vor urma scările, unde din nou se va trata atât piatra artificială, cât şi piatra naturală.

„Pietrele artificiale le curăţăm cu soluţie acidă, după care le colorăm. Pietrele naturale însă nu se poate colora, pentru că interiorul lor are o altă nuanţă spre deosebire de învelişul exterior. Aşa că acestora le dăm o patină sub formă de glazură pe bază de silicat, iar rezultatul final va fi o construcţie cu un aspect foarte fidel construcţiei originale”, explică restauratorul Nagy.

Exteriorul monumentului este destul de sobru, dar frumos tocmai prin simplitatea lui, apreciază restauratorii. Dincolo de vitraliile din interior, comandate de la Budapesta, sau orga funcţională din 1860, merită, prin urmare, să vă opriţi câteva minute pentru a studia şi arta prin care se reface un „banal” soclu.