Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
12°C

Japonezul de la Teatrul din Sibiu: In Japonia Sibiul nu exista!

A venit la Sibiu în urmă cu patru ani, voluntar pentru Capitala Culturală Europeană și n-a mai plecat. Lucrează ca actor pentru Teatrul Național "Radu Stanca", joacă în  o mulțime de spectacole, va avea propriul one-man show de la toamnă. Este cât se poate de cinstit, se simte bine dar nu este îndrăgostit de Sibiu, și ca orice om normal, nu trăiește un vis devenit realitate. Își trăiește doar viața.

de Dan Onescu

Reporter: Cât de român ești? Te simți vreun pic român?
Tomohiko Kogi: Lucrez pentru teatrul din Sibiu de aproape patru ani și pot să spun că nu este foarte ușor. Înainte de toate, eu nu sunt român. Eu la Sibiu sunt un asiatic, un japonez. Locul din care vin poate fi o problemă. Apoi, să nu mai amintesc obstacolele legate de limbă, încă n-am învățat româna foarte bine. Pas cu pas încerc să studiez și să învăț cât mia multe despre voi, românii. Încerc să învăț limba și să înțeleg ce văd în jur.

Rep.: E și ăsta un semn, ai preferat o abordare de tip japonez. Ai început cu studiul și psihologia, în vreme ce un român probabil că ar fi început cu tradițiile și mâncarea. Să înțeleg că nu te omori după sarmale și mici cu bere?
T. K.: (râde n.r.) Daaa... fac și eu ce pot. Până acum, da, este bine. Poate că ar trebui să muncesc puțin mai mult. Apoape în fiecare zi am repetiții și reprezentații...

Rep.: Cum arată o zi obișnuită pentru un japonez în Sibiu?
T. K.: Depide de cum avem spectacol sau repetiție, dar de cele mai multe ori vin la teatru dimineața, am o pauză la prânz pentru masă și apoi mă întorc la muncă. Cred că este mai mult muncă de rutină, repetiții apoi premieră apoi reprezentații. Când am vreo zi liberă merg... de fapt, ca să fiu sincer, nu prea ies în oraș. Sau ies destul de rar.

Rep.: Pe bune? Nu ai restaurante cu specific asiatic preferate sau cluburi preferate?
T. K.: Nu prea, mai merg câteodată la un restaurant cu specific chinezesc, dar foarte rar. De cele mai multe ori mănânc acasă, singur.

Rep.: Îți gătești? Ce faci, sarmale, mămăligă?
T. K.: Nuuuu... în niciun caz. Nu mănânc așa ceva.

Rep.: Nu îți place?
T. K.: Nu îmi displace, dar nici nu mă omor după ea.

Rep.: Ce te-a făcut să vii la Sibiu? Cum ai auzit de orașul ăsta tocmai din partea cealaltă a Pământului?
T. K.: În 2006 eu tocmai terminam facultatea, mă pregăteam să termin facultatea și mă gândeam la viitorul meu, la ce voi face după. La universitate studiam arta teatrală și eram deja membru al unei companii teatrale din Tokyo. Mă gândeam că ar fi interesant să aflu mai multe despre teatrul din Europa și pur și simplu, din întâmplare am găsit niște pliante legate de voluntari pentru Sibiu 2007 - Capitală Culturală Europeană. Atunci m-am hotărât cu vreu să vin aici.

Rep.: De la an la an numărul japonezilor implicați în Festivalul de Teatru crește, la fel ca și număul asiaticilor prezenți în Sibiu. Cum auziți de Sibiu, ce vi se pare interesant?
T. K.: Eu când am venit nu știam absolut nimic despre Sibiu. Am auzit câte ceva despre Festivalul Internațional de Teatru de aici și am mai auzit la momentul respectiv despre Capitala Culturală Europeană. Mi s-a părut o experiență interesantă să lucrez pentru Capitala Culturală Europeană. Cât privește orașul, Sibiul nu are nicio imagine în Japonia, Sibiul nu există în Japonia.

Rep.: Și ce le spui părinților tăi sau prietenilor atunci când te întorci acasă? De unde le spui că vii?
T. K.:  De fiecare dată când ajunge discuția la așa ceva, încep cu informațiile de background, cu Europa, Europa de Vest, Transilvania și așa mai departe. Invariabil răspunsul lor este: să ai noroc! (râde n.r.)

Rep.: Cum vezi tu spectacolul Faust din interior, cum se vede la aplauze?
T. K.: Faust pentru mine este un moment de cotitură, un moment de referință în viața mea. A fost și primul meu spectacol în România, deci pot să spun că a fost punctul de lansare al carierei mele. Iar la aplauze este cu atât mai deosebit cu cât eu ies într-un moment singur pe scenă. Mă simt de parcă eu sunt actorul principal.

Rep.: Ce viitor îți vezi în Sibiu?
T. K.: Asta-i o întrebare dificilă. Trebuie să mă gândesc la ea. Sincer, nu știu cât voi mai sta în Sibiu sau dacă voi pleca repede... E greu să-ți dau un răspuns, cred că la fel de greu mi-ar fi fost și dacă eram român.

Rep.: Ești fericit în Sibiu?
T. K.: Da și nu! (pauză lungă n. r.) Dacă tu ca român, te-ai duce într-o țară străină din Europa, cum te-ai simți? Europa este un continent foarte mare. Dar să vii de la o distanță atât de mare din Asia, Japonia fiind o insulă mică în ocean. Mă simt foarte diferit aici, câteodată chiar nu înțeleg ce vred oamenii ăștia despre mine când mă văd.

Rep.: Te simți ciudat mergând pe stradă?
T. K.: Da, chiar mă simt. Deci nu-i chiar ușor sau simplu să ies în oraș, sau să merg pe cine știe unde. În fiecare zi, în fiecare clipă, mă simt ca un străin în Sibiu. Oriunde ai merge în lume, primii ani o să ți se pară interesant și distractiv, abia apoi începi să percepi realitatea.




 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus