La meciul de săptămâna trecută al celor de la CSU Voința am împărțit cu ai mei colegi de redacție 13.000 de copii ale unei ediții speciale dedicate meciului care, ulterior, avea să promoveze echipa sibiană în prima ligă a fotbalului românesc.
Ideea acestui supliment a venit târziu, cu vreo 26 de ore înaintea începerii meciului. În două ore am avut creionate subiectele și tot în două ore aveam și contractele de publicitate care să asigure costurile necesare tipăririi acestei ediții speciale. În zece ore de la idee, ziarul era trimis în tipografie.
Lucrurile s-au mișcat uimitor de bine, dar mai mare mi-a fost uimirea la stadion. A fost primul meci de fotbal la care am asistat de la vârsta de cinci ani, când tatăl meu m-a dus la nu mai știu ce meci al Rapidului. Prin urmare, cu atât am rămas mai uluit când am văzut intrând pe stadion fețe albite, coborâte din mașini de zeci de mii de euro, alături de oameni simpli, extrem de simpli, care au îmbrăcat pentru meci costumul cel bun, cu o pată discretă de ulei lângă unul din buzunarele hainei. Am văzut femei trecute de prima tinerețe, fete venite să stea doar agățate de mâna prietenilor lor înfocați, oameni de afaceri grăbiți să împartă zâmbete sau, dimpotrivă, să se prefacă preocupați în altă parte, un întreg Sibiu. Am văzut un spectacol în tribune net superior celui din stadion, unde chiar și un nepriceput ca mine nu a putut să nu observe tracul unor fotbaliști care se temeau să primească mingea pentru a nu greși.
Am văzut gesturi politicianiste – cum a fost cel al primarului Sibiului, care a venit, totuși, la meciul despre care spunea că nu are interes - și am văzut cum galeria celor din Năvodari se prindea în jocul ”valurilor” pornite de vizavi, de la Peluza Sud Sibiu. Meciul de săptămâna trecută a fost al tuturor sibienilor, prin urmare, bucuria de după a fost a întregului oraș.
Acum, la 48 de ore de la meci, aflu că CSU Voința ar putea să nu mai prindă Liga I. Că deciziile pe care oricum nu am stat să le pricep legate de felul în care au fost trimise în ligile inferioare echipe mari sunt judecate în străinătate și că toată povestea ar putea fi întoarsă iar pe dos. O mizerie pe care nu o merită oamenii pe care i-am văzut cu adevărat pasionați de acest sport. Chiar nu mai contează cine are dreptate. Imaginea e a unei mârlănii josnice. Ale cărei manifestări, totuși, adună zeci de mii de oameni sinceri.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Peluza Sud Sibiu
Vizualizari: 235
Ultimele comentarii
Acum 8 ore
Aci Duțu
Acum 9 ore
John S
Acum 9 ore
Emil
Acum 11 ore
Nustiu
Acum 11 ore
Leonard