Subiecte fierbinti

Se întâmplă. Câteodată n-ai la îndemână un subiect ca lumea de comentat. Alteori, cum este cazul acum, subiectele se înghesuie la pot. Nu le poţi omite pe cele esenţiale.
Primul de care mă voi ocupa se referă la privatizarea a 9,84% din acţiunile Petrom. Am mai atacat această problemă cu ceva timp în urmă spunând că este o gravă greşeală politico-economică şi sperând că în final va fi evitată. Acum devine o realitate. Deşi nu sunt economist, intuiţia îmi spune că se duce o politică greşită, antinaţională, atunci când se recurge la vânzarea, înstrăinarea, în totul sau în parte, a principalelor resurse de venit ale societăţii, ale statului. În speţă este vorba de petrolul şi gazul românesc. L-am auzit pe preşedintele Băsescu precum şi pe premierul Boc acuzând răspicat vânzarea către austrieci a 51% din Petrom şi am înţeles, nu atât pentru că ar fi fost dat pe un preţ modic ci pentru că şi subliniez, s-a scos de sub comanda statului şi s-a dat pe mână străină gazul şi petrolul românesc. O greşeală monumentală, fireşte. Din care ne-am fi aşteptat să învăţăm. Ce se întâmplă acum, în continuare, este inexplicabil.
Societatea cu pricina este în gestionarea şi adminstratrea acţionarului majoritar care are tot interesul s-o gospodărească economic şi profitabil. Noi deţinem încă un procent de peste 40% din acţiuni şi beneficiem în cotă corespunzătoare din profit, care nu este deloc de neglijat. Este un domeniu de vârf şi în continuare, pe termen îndelungat, aducător de profit. De ce deci-de zece ori de ce- trebuie să renunţăm la o sursă de profit? Că primim 600 milioane de Euro? A făcut cineva socoteala în câţi ani se încasează această sumă din procentul de 9,84% din profit? Cineva spunea: în trei ani. De n-ar fi trei ci cinci, zece sau chiar mai mult, dar se recuperează cu vârf şi îndesat iar statul rămâne în continuare proprietar şi beneficiar.
Ce fel de politică este aceasta deci? Ce este în spetele ei? Ne forţează cineva mâna? Am înţeles că în discuţiile cu FMI se pune problema reabilitării marilor societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat care merg în pierderi masive şi se avansează ca remediu inclusiv privatizarea. Dar Petrom nu este într-o astfel de situaţie. Aflu apoi, chiar din spusele d-lui ministru al economiei, că pe rol este privatizarea, respectiv scoaterea la vânzare a unor pachete de acţiuni din marile societăţi în domeniul energiei electrice. Preşedintele şi premierul spuneau da, dar sub 50% astfel încât să ne păstrăm dreptul de gestionare şi administrare a lor. Am înţeles că privatizarea nu este o variantă impusă de FMI, că se poate merge şi pe măsuri de îmbunătăţire a managementului.
Cineva spunea că avem un guvern care începe să priceapă ce e aceea economie de capital şi că scoaterea la bursă a capacităţilor noastre economice se înscrie într-un astfel de concept. Nu ştiu dacă un astfel de raţionament are vre-un căpătâi, ceea ce ştiu este că recenta criză care a cuprins lumea are la bază capitalismul speculativ, amendat de guverne, de state, tocmai cu răscumpărarea pierderilor pe spinarea contribuabililor. O măsură protectoare poate fi păstrarea în portofoliul economic ale principalelor surse de venituri (naturale sau industriale) care bine gestionate, asigură profit şi stabilitate economică. Este şi motivul pentru care statele care se respectă nu numai că nu le înstrăinează ci le fortifică. Ce ne-o fi apucat pe noi să le vindem?  Că nu le ştim, că nu le putem gestiona? N-a sosit momentul ca guvernul să taie în carne vie, să le scoată de sub influenţa castrofică a politicului?
Văd două motive pentru care probabil se recurge la vânzare. Unul, că am avea nevoie de bani pentru consum ( salarii, pensii etc.) O fi, dar vânzarea avutului naţional pentru a-l consuma este o înţelepciune? Altul ar fi jocul unor interese străine de a pune mâna pe resursele noastre economice. S-a mai văzut. Aşa a fost cu importante surse de venituri date pe nimic ca apoi pe mână străină să devină importante surse de câştig. Dacă e ca acest guvern să facă o treabă bună, ei bine, e să dea dovadă de fermitate, să le scoată de sub influenţă politică, să le dea pe mâna unor gestionari şi administratori pricepuţi şi cinstiţi, nu în ultmimul rând, să nu pună pe spinarea lor suportarea de subvenţii şi facilităţi sociale, mai mult sau mai puţin justificate.
Scandalos se profilează şi vânzarea aurului de la Roşia Montana. Nu le vindeţi stimaţi guvernanţi căci nu sunt ale voastre, sunt ale pământului, ale celor ce au trudit pentru ele, sunt şi ale generaţiilor de mâine.
S-a încrâncenat pe oglinda televizoarelor disputa privind indemnizaţiile revoluţionarilor. Se pare, guvernul vrea să facă însfârşit ordine în domeniu. Opoziţie furibundă din partea învârtiţilor revoluţiei. Da, la acest statut s-au degradat cei care realmente au contribuit la dărâmarea vechiului regim, atunci când şi-au transformat aura eroică într-o afacere veroasă, cântărită în bani şi multe alte stipendii pe spinarea poporului. Înafara urmaşilor celor ce şi-au pierdut viaţa, înafara răniţilor, care justificat trebuiesc ajutaţi, nu există niciun fel de raţiune morală ca nobilul titlu de revoluţionar să fie terfelit în noroiul abject al intereselor materiale. Cu atât mai vârtos pentru impostorii revoluţiei, adesea antirevoluţionari, care sfidează elementarul bun simţ şi exploatează de ani de zile debandada deşănţată în care s-au eliberat zisele certificare de revoluţionar. Este un domeniu în care demult trebuia să se facă ordine.
USL, prin vocea antemergătorilor s-a trezit însfârşit că este înafara jocului. Târziu, mult prea târziu. Adică precum că sunt dispuşi să colaboreze cu puterea pentru scoaterea ţării din criză. Că mă rog, când actuala guvernare făcea eforturi disperate să stopeze derapajul- cauzat tot de ei- spre a nu ajunge în situaţia Greciei, expunându-se deliberat dar responsabil oprobriului public, ei se dădeau de ceasul morţii să împiedice pe orice cale şi cele mai firave măsuri anticriză. Acum i-a apucat aşa dintr-odată amocul anticriză. Ştim noi care-i substratul. Simt că le fuge pământul de sub picioare. Cînd populaţia îşi dă pe clipă ce trece seama că măsurile adoptate au fost necesare iar perspectiva pare încurajatoare, hop şi ei la împărţeală. Înadevăr, strategia politică adoptată, în ciuda experienţei îndelungate la guvernare, a făcut demonstraţia cum nu se poate mai convingător nu a infantilismului politic ci, mai rău, a relei credinţe, a măsurii în care sunt animaţi de dorinţa maladivă de putere pentru a o instrumenta, populist şi demagogic, spre satisfacerea propriilor interese. Şi-au făcut-o cu mâna lor cum se spune. Măcar de ar da dovadă de tăria necesară spre a înfrunta cu bărbăţie şi rezultatele.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi