Audieri

Mă întâlnesc ieri, pe centru, cu Alex, un vechi prieten, pe care nu l-am prea văzut de când s-a înrolat într-un partid aflat acum la guvernare. Omul, foarte bucuros că mă vede, trece peste întrebările politicoase şi mă roagă să îi ţin locul jumate de oră. "Unde?", îl întreb şi aflu cu stupoare că are în grijă biroul unui parlamentar important din Sibiu. Instant, simt un gust ciudat de repulsie, dar mă gândesc că totuşi ne cunoaştem de mult timp şi jumătate de oră nu poate fi un capăt de ţară. Omul, bucuros, îmi spune că nu trebuie să fac mare lucru decât în cel mai rău caz să notez nişte nume. Neînţelegând, accept şi primesc în braţe cheile aurite. Intru apoi, cu paşi obosiţi, într-o curte bătătorită, după care mă aştern plictisit într-un scaun portocaliu, garnisit cu un birou din lemn masiv. Scot ceasul de la mână şi îl arunc pe birou, numărându-i secundele.
Nu mă obişnuiesc prea mult cu liniştea şi uşa se deschide. O băbuţă cu ochii mari şi negri face un pas înăuntru, după care priveşte de jur-împrejur, fără să mă bage în seamă. Stau. Femeia parcă ar da să intre şi scârţie uşor uşa. "Căutaţi pe cineva?", îndrăznesc eu. Femeia cică mă observă şi rosteşte tot in uşă: "nu mai e Alex? Credeam că am greşit...".
Îi explic că omul e plecat şi că eu îi ţin locul. "A! Tot de la partid.. Bun. Păi, am venit să vă dau asta", zice şi păşeşte cu avânt în cameră, trântind uşa în urma ei. Vine spre mine apoi şi aruncă pe birou două pachete bine legate cu scotch. "Ăsta mare e pentru domnul parlamentar... Ştie el despre ce e vorba. Să îi spuneţi că a trecut Nuţica pe aici, din parte domnului Badin... Ştie el despre ce e vorba.... Şi ăsta micul e pentru dumneavoastră... Aşa, că aveţi grijă ca lucrurile să meargă bine", îmi zice, schimbându-şi vocea şi făcându-mi uşor cu ochiul. Aproape perplex, dau să deschid gura, să explic că nu sunt de la partid şi că face o greşeală, dar femeia nu îmi dă voie, smulge un pix şi o hârtie aşezată suspect pe birou, scrie ceva, după care iese în viteză. Intrigat, citesc pe hârtie, la capătul unei liste: " Nuţica Badiu" şi data de ieri.
Înainte să apuc să mă gândesc ce ar putea fi în pachete, uşa se deschide din nou. Un domn în costum, cu cioc şi ochelari pe nas, păşeşte cu pantofi grei în cameră. Nu închide uşa şi se îndreaptă spre mine: "Tu cine mai eşti?".
Îi explic că sunt cutare şi că îi ţin locul lui Alex. "Bine, deci ştii despre ce e vorba. Uite aici!", îmi spune şi trânteşte diplomatul pe masă, îl deschide şi scoate o cutie de lemn. "Vezi să o primească, altfel... ", se uită peste ochelari la mine după care coboară ochii spre hârtia pe care a scris femeia şi îşi trece, conştiincios, numele, data şi ora. Eu dau să iau cutia şi observ că are un lacăt mic. "Şi cheia?", întreb timid. "Cheia o are dumnealui... Ca să nu îşi bage unii ca tine nasul unde nu trebuie", îmi zice zâmbind şmechereşte, după care îmi face cu ochiul. Se întoarce apoi pe călcâie, mulţumit şi pleacă val-vârtej. Eu mă întorc spre cutie şi o iau în braţe ca pe o ciudăţenie, apoi o scutur uşor. Aud nişte sunete de hârtii, apoi uşa se deschide brusc: doi graşi, cu plase în mână. "Am ajuns unde trebuie?", îmi zice unul, după care îmi face cu ochiul...

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi