Emil Bihorean: "Daca boxul s-ar intinde pe o felie de paine, l-as manca!"

În Sibiu există o singură sală de box, dar în ea, aproape nimic nu mai amintește picăturile de transpirație ale celor mai mari boxeri sibieni din toate timpurile, frații Negrea. Numele celor doi campioni de legendă s-a pierdut undeva în timp, înnăbușit sub verdele mucegaiului care roade pereții. Amintirea centurii mondiale de la Praga și cea a Jocurilor Olimpice de Melbourne pălesc în fața prezentului  crud și a viitorului incert. În sunetul provocat de loviturile la sac, executate sub stricta observare a antrenorul Emil Bihorean, se poate distinge amărăciunea, combinată cu încăpățânarea de a nu renunța. Entuziasmul și inocența cadeților sunt în contrast cu interiorul sălii de antrenament, care ar fi trebuit demult părăsită. Fiecare sportiv strânge din dinți și, pe perioada exercițiilor, uită de pereții care stau să cadă, probabil, imaginându-se în arena în care se antrenează Bute, Pacquiao sau Mayweather.

 

Ploaia, adversarul redutabil

 

Acum doi ani sala a fost oarecum renovată, chiar de sportivi, materialele fiind oferite de club. Cârpelile n-au ținut iar la fiecare ploaie, apa trebuie măturată afară din sală. La fiecare început de an, toate secțiile CSM Sibiu fac un referat cu strictul necesar, dar până acum au fost cumpărați doar trei saci de box, câteva perechi de ghete și de mănuși. Promisiuni există, dar ele depind de clasicul „context economic în care se află țara”. Planurile de viitor ale Clubului Sportiv Municipal văd o nouă sală de box deasupra bazinului Olimpia. 

 

„Tineretul n-a înțeles ce înseamnă democrație”

 

În acest moment, 18 sportivi, de la toate categoriile de vârstă și greutate, se antrenează zilnic în sala de lângă stadionul Municipal. Secția de box se mândrește cu un loc patru câștigat la finala de seniori și cu locul trei câștigat la Cupa României, organizată la Iași, iar în viitorul apropiat urmează campionatul de cadeți din 2-8 octombrie. Însă, interesul sibienilor pentru box este foarte scăzut. Totuși, antrenorul Emil Bihorean face selecții în școlile generale, apelând la profesorii de sport pentru a asista la orele de educație fizică, pentru a descoperi noi talente. Și e la fel în mai toate sporturile pentru că „după revoluție tineretul n-a înțeles ce înseamnă democrație și puțini mai vin la sport. Preferă calculatorul și discotecile. Nu poți să atingi marea performanță fără sacrificii!!”, spune Emil Bihorean, care mărturisește că „dacă boxul s-ar întinde pe o felie de pâine, l-ar mânca!”. Mulți părinți și-au îndreptat copiii către box. Până i-au condus pentru prima dată la sală și au văzut unde se antrenează. A doua zi n-au mai apărut. 

 

Al doilea Doroftei?

 

Printre cei 18 sportivi ce se antrenează acum la secția de box, doi vin zilnic tocmai din comuna Nocrich.  35 de km. Ochiul antrenat al lui Emil Bihorean îi vede pugiliști de perspectivă și s-a zbătut din răsputeri să le găsească celor doi un sponsor care să le plătească drumul și masa. Iar alături de ei, antrenorul secției crede că Sergiu Marin, care are acum doar 13 ani, are mari șanse să ajungă un al doilea Doroftei. 

 

Prin bunăvoința sponsorilor…

 

CSM Sibiu ajută cum și cât poate, dar resursele venite de la stat au fost tot timpul insuficiente. Lăsând la o parte condițiile groaznice de antrenament, deplasările și premiile medialiaților sunt întotdeauna probleme foarte greu de rezolvat. Părinții nu au de unde să tot scoată bani iar masa, cazarea și transportul se fac întotdeauna pe fondurile secției de box. Boxul sibian a scris pagini întregi în cartea de istorie a sportului național și internațional. Dar acum se află în corzi, ostenit sub croșee și upercuturi financiare. Se trezește din pumni pentru o nouă serie și intră din nou în corzi. Dar ce bine că nimeni nu e dispus să arunce prosopul.