M-am dus duminică-dimineața în târg să vând și eu niște etnobotanice. Mi-am așezat un cearșaf alb uneva în zona unde se vând toate prostiile. Mi-am scos apoi vreo cinșpe plicuri normale din geantă și pozele unor politicieni, scoase la imprimantă color. Am băgat fiecare poză într-un plic, am închis plicurile și am scris pe ele niște prețuri și câteva scurte explicații. Am scos apoi un carton mare și am scris pe el cu markerul, mare, ”ETNOBOTANICE IEFTINE”. Un pensionar, care m-a văzut ce am scris, scuipă scurt lângă mine, zice printre dinți ”drogații dracului” și pleacă mai departe dând din mâini. Eu zâmbesc, mă așez turcește și îmi pun mâinile în sân, așteptând cumpărători. Nu durează mult și un cuplu între două vârste mă abordează:
- Ai voie să vinzi așa ceva?
- Sunt droguri legale. La cele mai mici prețuri. Ofertă specială.
Bărbatul zâmbește și se apleacă să apuce un plic. Mă întreabă dacă poate să miroasă. ”Chiar vă rog”, îi spun, ”dar, aveți grijă, sunt foarte intense.” Omul râde scurt și se uită scurt în jur. Apoi desface ușor plicul, privind când printre gene, când în jur, să vadă dacă se uită cineva la el. Se încruntă apoi puțin și bagă două degete în plic. Scoate cu un zâmbet pe buze poza lui Băsescu. ”- L-ați nimerit pe cel mai puternic halucinogen. Asta e însă aproape de data de expirare, încercați altele mai proaspete”, îi spun. Bărbatul se prinde și izbucnește într-un râs isteric. Soția sa, la fel. Oamenii când aud de distracție, se strâng ciorchine și îmi acoperă soarele. Bărbatul râde în continuare și arată poza lui Băsescu în stânga și în dreapta. Dintr-o dată, văd mai multe buchete de mâini care se coboară spre plicuri. Apoi, plicurile sunt desfăcute ca niște lozuri și râsete sparte încep să se audă prin public. Eu încerc să rămân serios, dar nu reușesc și izbucnesc la rându-mi în râs. ”- Adevărul e că suntem drogați cu ăștia de la revoluție încoace”, zice o voce răgușită. ”Eu am nimerit-o pe Raluca Turcan”, zice altul, ” Ar trebui să pui prețul cel mai mare pe plicul ăsta”, îmi spune altul. ”N-o bate pee Udrea”, îi răspunde un altul, ”Ăla drog pentru națiune! Te face să simți că trăiești bine, că te prăjești pe o plajă la mare, când de fapt tu ești într-un spital, cu perfuzii și stomacul gol. ” Eu simt atunci că e nevoie de mafă suplimentară și scot din geantă plicuri proaspete, pregătite de acasă. Oamenii se reped să le apuce înainte să le așez pe cearșaf. Apoi, aproape bătându-se pe ele, le desfac și citesc în gura mare. ”Realitatea TV!... Antena 3!...Pro tv!...” Alte zâmbete și comentarii se împart în mulțime. Apoi, o mână se întinde de undeva din mijlocul mulțimii și mi-o strânge pe a mea. Apoi, mâna începe să vorbească cu vocea lui Florian Pittiș: ”Bravo, mă, ai dreptate! Suntem niște drogați. Ne țin ăștia, gen Băsescu, numai în povești cu zâne, cu salarii mari, cu trai decent. Suntem niște prăpădiți, rupți în fund și cu stomacul plin de datorii la bănci, dar ei ne hrănesc cu etnobotanice. Trist e că ne cam dăm seama, dar nu facem nimic. Asta înseamnă că suntem într-adevăr niște drogați.”
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Raluca Turcan , Florian Pittiș
Vizualizari: 322
Ultimele comentarii
Acum 18 minute
Bitt Dannman
Acum 19 minute
Bitt Dannman
Acum 23 minute
Q
Acum 28 minute
R.
Acum 44 minute
Q