Joi,
28.03.2024
Partial Noros
Acum
17°C

Vecinii Ioanei Maria Vlas, la Sibiu: Udrea, Anastase si EBA

Într-un sat Nou Român în care media de vârstă sare către cea a pensionării, într-una din casele de la margine, înspre Poeniţa, locuieşte de trei luni Ioana Maria Vlas, cea care a condus SOV Invest-ul sub a cărui administrare a avut loc celebrul faliment al FNI. Surprinzător de dezinvoltă, de calmă şi de împăciuitoare pentru oricine nu o cunoaşte, Ioana Vlas îşi împarte ziua între pescuit, scris şi citit, îngrijitul plantaţiei de paulownia şi ascultatul savuroaselor poveşti ale vecinilor. Unul dintre ei are trei „ghiboliţe”: Elena Udrea, Roberta Anastase şi EBA. Plus doi viţei, Geoană şi Crin.

Dincolo de poarta larg deschisă se aud doar orătănii şi un radio gâjâit. Într-un final, la geamul dinspre stradă al bucătăriei de vară, apare chipul unei bătrânici. „Aici, aici, aţi nimerit chiar în vecini. În casa de alături stă, cum nu răspunde? Ia să văz io”, iar vecina iese agale din casă, cu pas greoi. „Să o strig io să iasă”. Dar, n-are pe cine, că şi poarta e încuiată.
Pe linia uliţei largi, însă, apare cu pas mărunt Ioana Maria Vlas: cu o vargă cu firul învârtit împrejur, o plasă cu ceva cutii cu râme şi o găleată în care se mai zbate un caras de-o palmă şi ceva bibănei. „V-am zis eu că e acasă?”, se deschide la faţă vecina.

Ciudatele găini

„Staţi un pic, să îmi hrănesc galinaccele. Aţi mai văzut aşa ceva, găini care mănâncă peşte? Peştii mari nu îi ţin, doar pe cei mici, să îi dau la găini”, împrăştie Ioana Maria Vlas vertebratele acvatice printre găinile agitate. „Shut up!”, încearcă să le mai stăpânească. Găinile nu pricep şi cârâie în fugă. „Toată viaţa eu am fost Ioana. Dar de când dezonoranta descriere în presă mi-a descoperit şi iniţiala M, am devenit şi Maria. Nu, nu sunt supărată pe presă, doar şi eu am fost ziarist şi ştiu ce înseamnă să vânezi subiectele. Presa e de scandal că asta cere publicul. Şi dacă o cere clientul...”.

Dragoste la prima vedere

Ioana Vlas locuieşte în casa unei prietene pictoriţe care a moştenit domeniul. E unul întins, cu atâta teren încât, împreună, au amenajat pe un hectar şi o plantaţie de paulownia – un lemn care creşte în trei ani drept, numai bun de folosit la mobilă şi peleţi. „Nu e o afacere. Dar mă îngrijesc şi de plantaţie, de unde credeţi că sunt aşa bronzată pe mâini?”, mai spune înainte să hâşâie aprig „animalele nebune cu pene” care au intrat în casă cu peştii în cioc, pe uşa uitată deschisă. „M-am îndrăgostit imediat de locul acesta. Până acum nu am avut contact cu lumea de la ţară, cu oameni a căror inteligenţă nu o găseşti la oraş. Şi vedeţi ce văd eu în fiecare zi?” şi arată către Făgăraşii verzi frumos desenaţi pe cerul din faţa casei.

Despre pârnaie

Ioana Maria Vlas e mult mai tânără decât apărea cu ceva vreme în urmă la televizor – „pârnaiele conservă”, râde ea. Vorbeşte rar şi jovial, fără subiecte ocolite, la masa acoperită cu muşama în umbra nelipsitei „case de jos”. Are zile de tihnă, spune ea. Cu trezit la cinci-jumate, şase, săpat după râme şi plecat la pescuit. Fie pe un fost cot al Oltului, fie pe pârâul ce trece în apropiere de casă. LA prânz, înapoi acasă, iar după amiază, iar pescuit. De nu, citit şi scris. A reluat scrisul „din pârnaie”. „Cartea mea vorbeşte despre cei şase ani jumate de pârnaie. Mi-ar fi părut rău să nu cunosc această lume, eu fiind şi psiholog. Pentru mine a fost o sursă de informare în legătură cu o mulţime de lucruri pe care nu aş fi avut altfel cum să le aflu. Nu e ficţiune deloc. Este la persoana întâi şi este adevărul scris într-un mod nu pot să spun vesel. Pur şi simplu, mă iau peste picior. Că, la un moment dat, zâmbetul se transformă în rictus e altceva. În anumite porţiuni, story-ul e absolut incredibil. Cum e scena de milioane când eu mă duc la sediul central al Poliţiei din Tel Aviv ca să mă predau, să mă întorc în România, că vroiam să vin să mă bat cu Vântu şi cu sistemul. Şi ăia, pur şi simplu, mi-au spus să mă întorc acasă că altă treabă nu au decât să stea de vorbă cu mine. În disperare de cauză m-am dus la Ambasadă şi le-am zis «trimiteţi-mă acasă, băgaţi-mă în puşcărie, că ăştia nu mă vor»”, aminteşte Vlas de vremurile când pe numele ei era emis un mandat de arestare prin Interpol.

Ei ascultau ce spunea vecina despre FNI

„Eu m-am întors în ideea că vin alegerile şi această poveste poate să fie o măciucă publicitară. Eram înaintea intrării în UE şi ştiam că aceasta a cerut clar să se facă lumină. Nu de alta, dar garanţia CEC-ului a şi presupus o cheltuială infernală. Totuşi 3.400 de miliarde pagubă. E, cine a luat banii a plătit din părţi. Şi trei, pentru că eu aveam senzaţia din tot ceea ce ascultam la televizor şi citeam în presă că onorabilul domn Vântu nu este chiar în papucii lui cei mai comozi. Şi că ar fi momentul să mă întorc. A fost, pe dracu!”, încheie Vlas, dar fără patimă. Nu poartă nimănui ranchiună, şi îi pare rău de „de credulii” care şi-au aruncat toţi banii la FNI.
„Veneau mulţi la mine în vremea aceea şi dacă ar fi fost destul de înţelepţi să înţeleagă ceea ce le spuneam eu mai pe ocolite, că nu puteam să le spun în calitatea mea de preşedinte al SOV Invest «du-te de aici şi nu îţi băga banii că îi pierzi». Dar, dacă nu vroiau să asculte? Ei ascultau ceea ce spunea vecina care a câştigat nu ştiu cât la FNI şi i-a făcut nuntă fiului ei. Ştiut foarte bine lucrurile astea, dar toate reclamele acelea nu le-am făcut eu. Nici măcar nu eram în România atunci. În decembrie 1999, eu mi-am dat demisia şi am plecat. Că m-am întors, m-am simţit responsabilă faţă de oameni. Puteam să nu mă mai întorc.
”.

Bomba cu fitil scurt

Implozia FNI era de aşteptat, pentru ea, care făcuse teoria fondului. Dar a încercat, susţine, să salveze fondul de investiţii pe care îl gândise. „Puteam ca scandalul din 2000 să îl fac în ’99. E foarte greu să faci scandal când stai pe o bombă cu fitilul scurt. Ştiam pe ce stau. Eu aveam de ales între a prăbuşi fondul cu un an mai devreme şi a încerca să fac ceva, să îl salvez. Mă rog, asta a fost. Dar acelaşi lucru se întâmpla şi în 1999... bine, presupun şi cu alte consecinţe pentru mine. Nu ştiu dacă m-ar fi omorât, dar sigur m-ar fi băgat la ospiciu, pentru că ar fi zis că nu sunt întreagă la minte. Ceea ce ar fi fost cam neplăcut, nu?”.
Ioana Maria Vlas vorbeşte calm despre numele care au gestionat o vreme ţara asta şi pe care îi consideră vinovaţi. „Îl ţin minte pe sărmanul Camenco Petrovici (preşedintele CEC din acea vreme – n.r.) că plângea la contractul de fideiusiune. «Nu vreau să semnez contractul, doamna Ioana». «–Nu îl semna, domnu’ Camenco, că eu nu semnez, că eu plec». Contractul nu e semnat de mine, e numele meu, dar nu e semnătura mea. «- Nu vreau, dar trebuie». «Atunci semnează-l, ce să-ţi fac?». Şi l-a semnat, până la urmă. Repet, Radu Vasile, premier, Decebal Traian Remeş, ministru de Finanţe”, vorbeşte despre cei care „s-au vândut ieftin, peste capul meu”. „Dacă a existat vreodată în România o guvernare catastrofică, aceea era CDR-ul. Dacă ăia ar fi avut sânge în instalaţie, îl strângeau pe Vântu de gât şi opreau funcţionarea fondului. Să nu îmi spună mie că e de vină nu ştiu cine, când fondurile de investiţii sunt verificate de stat. Aşa cum nu m-au vrut pe mine în România, nu au vrut să oprească nici fondul”.

Pensionara

„Nu îmi fac absolut niciun fel de planuri. Ziua de mâine e cea mai importantă, dacă plouă, dacă nu plouă. Am pensie şi, mă rog, mă descurc cum pot”, spune Ioana Vlas, dar fără nicio urmă de tristeţe. E foarte optimistă şi se simte cu atât mai liberă cu cât nu are grija gestionării banilor. „Sunt împăcată cu mine însămi. Am făcut ceea ce am crezut că trebuie, mi-am asumat ceea ce am făcut, nu m-am eschivat să plătesc pentru ce am făcut şi nu am purtat ranchiună. Nici faţă de SOV, care este un sociopat, un complexat, foarte rău şi nu putea să se poarte altfel. S-a purtat în limitele sale”.
La 67 de ani, Ioana Maria Vlas petrece liniştea de pe banca din faţa casei. „Am un vecin, Ghiţă, care e savuros. Ca să vedeţi impactul politicului la ţară, la cele trei ghiboliţe le-a pus numele Elena Udrea, Roberta Anastase şi Eba. Viţeii sunt Geoană şi Crin. Şi să-l vedeţi cum vine seara, călare pe Elena. «Hai, Lenuţo, hai, Elena, să te mamelesc»”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Traian Deleanu

de Traian Deleanu

Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

1 comentarii

grecoaica

Acum 12 ani

se cunoaste ca nu e de la tara, altfel ar arunca inpoi in rau pestii mici sa-i lasa sa creasca, asa cum fac taranii, iar gainilor le-ar da viermii. Experienta ei le-o dorim de ani de zile si celorlalte persoane celebre care deocamdata se scalda in palate mai mult sau mai putin proprii, nunti fastuoase, lanturi de aur, masini de serie mica, ( nu vorbesc de tigani) si singura deosebire intre parvenitii romani si tigani: jahtul , tiganilor le e frica de apa, chiar si de spalat fug.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus