De când s-a anunţat că Transalpina este asfaltată maşinile mişună pe cel mai înalt drum din România mai ceva ca pe Bulevardul Coposu la oră de vârf. În ciuda acestui fapt, puţini turişti ajung în Sibiu.
Când a inaugurat acest drum în 1938 Regele Carol a ajuns până în Tilişca şi Sălişte, dând importanţă Sibiului în drumul său ce lega Oltenia de Ardeal. Astăzi, după ce a fost modernizat, Sibiul este lăsat de-o parte, în urma Sebeşului şi Albei. Concret vorbind, secţiunea cel mai greu de traversat din drum este cea din judeţul Sibiu, după Jina. Şi nu ne referim la pante abrupte sau înălţimi ameţitoare, ci la drumuri proaste şi şanţuri transversale pe şosea.
Toată vara pe Transalpina s-a circulat aproape bară la bară. Au fost de ajuns câteva articole pe internet şi reportaje la televizor pentru ca bucureştenii, mari amatori de drumeţii montane în maşină, să se înghesuie pe aceste trasee mai ceva ca pe Valea Prahovei. În special în weekend-uri. Partea bună este că frumuseţea locurilor şi gradul de dificultate al drumului nu îţi prea permit să alergi maşina, astfel că mai toţi şoferii tind să treacă cu vedea aglomeraţia. În plus, scopul este drumul în sine şi nu destinaţia. Din păcate, toţi turiştii au putut vedea că în judeţului nostru drumul este franjuri. Concret, aici sunt şi singurele secţiuni majore pe care încă se mai lucrează intens. Spre exemplu, între localităţile Dobra şi Jina sunt asfaltaţi doar doi dintre cei aproximativ şapte kilometri, iar în cazul unei ploi ceva mai serioase drumul devine complet impracticabil din cauza noroiului. Apoi, poarta de intrare în Mărginime este complet distrusă de şanţuri, între Tilişca şi Sălişte, pe o porţine de aproape cinci kilometri asfaltul fiind rupt de lucrări edilitare. Diferenţa este enormă când vine vorba despre calitatea asfaltului odată ce intri în drumul care merge spre Sebeş.
Ţigănie şi haos
Din păcate pentru noi toţi, nici vecinii de la sud nu sunt mai breji. Ceea ce câştigă prin drumuri mult mai bune compensează prin mitocănie. Primul exemplu este chiar Obârşia Lotrului. Ceea ce putea fi o excelentă destinaţie montană, un complex turistic de primă mână, este de faptă o ţigănie la propriu amestecată cu două restaurante şi o cabană de duzină. Atâta timp cât nu reuşesc să facă faţă valului brusc de turişti, gazdele nu au nicio intenţie să crească standardele. Mai departe, cel mai bun exemplu de „aşa nu!” este staţiunea Rânca. Privită de sus, chiar din cel mai înalt punct al Transalpinei, staţiunea arată frumos, însă odată ce te apropii Rânca se transformă într-un haos de clădiri şi pensiuni neterminate, toate construite după ureche, unde a dat Dumnezeu. „Urbanism” şi „autorizaţie” sunt termeni complet necunoscuţi în zonă. La fel cum este cuvântul „rezervare”. Pentru că nu duc lipsă de bucureşteni, ceea ce astăzi este o rezervare telefonică mâne devine un „n-am auzit de tine în viaţa mea”. Întrebaţi la Pensiunea Ina dacă ajungeţi pe acolo, sunt cel mai bun exemplu în acest sens.
În loc de concluzie, mai degrabă o recomandare. Vizitaţi Transalpina, merită! Peisajele le veţi tine minte toată viaţa. Alocaţi-vă o zi şi apoi mergeţi mai departe, la cazare vă veţi face doar nervi. Şi alegeţi varianta spre Sebeş, în detrimentul Drumului Regal, care-i plin de gropi.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Obârşia Lotrului , Valea Prahovei , Drumului Regal , Pensiunea Ina , Vizitaţi Transalpina , Regele Carol , Bulevardul Coposu
Vizualizari: 432
Ultimele comentarii
Acum 4 ore
Matei
Acum 4 ore
Emil
Acum 5 ore
John
Acum 5 ore
John
Acum 5 ore
Adina