Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
19°C

A mai cazut o stea

De pe orbita celestă a ţării s-a mai stins o stea de primă mărime care a înseninat orizontul pentru minţile ce-i percepeau strălucirea. S-a stins din viaţă unul dintre ultimii supravieţuitori ai generaţiei morale de aur ai societăţii româneşti. S-a stins din viaţă Ion Diaconescu. Am convingerea că pentru multă lume, poate pentru prea multă lume, evenimentul nu are vre-o  semnificaţie deosebită. Mai cu seamă generaţia tânără nu ştie cine a fost acest om. Nu ştie că de fapt nu despre omul în sine este vorba ci despre o cultură a înaltelor valori socio-morale, profesate de generaţia din care făcea parte şi ai cărei reprezentant de frunte a fost. Cu deosebire nu se ştie sau nu se asimilează adevărata semnificaţie a acestor valori pentru societatea românească şi pentru viitorul ei.
Lumea noastră este lumea banului, lumea valorilor materiale, lumea hedonismului neînfrânat, lumea plăcerilor neîngrădite, hrănite din sucul mediocrităţii moral-spirituale. Mulţi, prea mulţi dintre noi nu acordă nicio importanţă diferenţei între cele două direcţii de evoluţie a unei societăţi. Şi s-o spunem pe cea dreaptă, nu este vorba despre un fenomen specific românesc. Nu facem altceva decât să ne aliniem trendului în care evoluează lumea modernă.
La epoca tinereţii lui Ion Diaconescu veni peste ţară stihia comunistă. Un popor născut, crescut şi educat în spiritul valorilor creştine, trebuia îngenunchiat. Pentru aceasta trebuia atins nu neapărat în valorile sale materiale deşi, precum se ştie, n-a scăpat urgiei nici din acest punct de vedere, ci se impunea decapitarea sa moral-spirituală. Cum de asemenea se ştie, tineretul, fermentul intelectual al ţării a fost în primul rând vizat. Iar rezultatul a fost devastator. L-am văzut în ultimii douăzeci de ani, îl vedem sub ochii noştri. O să dau exemple concrete. Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Brătienii şi mulţi alţii ca ei au fost întemniţaţi, unii au murit, alţii au supravieţuit cu preţul unor suferinţe supraomeneşti; şaptesprezece ani de viaţă în lanţuri. În acelaşi timp, tineri de seama lui Iliescu se pregăteau şi au devenit actorii politici de frunte, cu ajutorul cărora s-a îngenunchiat, s-a decimat floarea tinereţii, intelectualităţii şi moralităţii româneşti. Vă mai amintiţi stimaţi cititori cum au fost tratate cele două grupări de societatea românească imediat postdecembristă? Primii, huliţi, blamaţi, batjocoriţi, umiliţi până peste limitele suportabilităţii, iar ceilalţi ridicaţi în slăvi, aleşi să ne conducă în continuare destinele. Nu cred că există în întreaga istorie a României un exemplu de decădere morală la nivel macro-social ca cel derulat în aceşti ultimi douăzeci de ani.
Bine bine se va zice, o societate de consum, o societate a vieţii materiale, ce nevoie are de morală? Succesul să trăiască, indiferent cum este obţinut. O fi un mod de gândire, din nefericire prea răspândit, dar oameni ca Ion Diaconescu au atras în mod repetat atenţia asupra consecinţelor nefaste pe care nesocotirea comandamentelor morale le poate avea pentru devenirea socială. Nu vorbim neapărat numai de viitor. Vedem ce se petrece sub ochii noştri. Ultimele dezvăluiri informaţionale ne întăresc convingerea nu numai că avem carenţe grave în realizarea actului de justiţie ci că de fapt, practic nu avem justiţie. Se poate imagina o situaţie mai gravă, mai degradantă pentru o societate? Astfel cum se desfăşoară lucrurile, niciun grangur postdecembrist, fie el politic sau financiar nu va ajunge să fie judecat, aceasta în timp ce corupţia şi fărădelegea răvăşesc devastator societatea. Mai nou aflăm că se tinde a se anihila (din nou) Agenţia Naţională de Integritate. La anul se va pune în aplicare noul Cod penal prevăzând pedepse blânde, cu mare şansă pentru împricinaţi să scape, pe temeiul prescripţiei, de rigorile legii. O legislaţie în totul inadecvată realităţii, imitată după evoluţiile altor state, cu alt stadiu de dezvolotare decât al nostru. Nedrept, fundamental nedrept! Iar nedreptatea a fost şi rămâne cel mai distrugător instrument de degradare morală.
Am crezut la un moment dat că actuala putere va marşa, rezolutiv, pe ideea de dreptate, justiţie şi moralitate. Nu cred însă că justiţia – mă refer la instanţele judecătoreşti, cu precădere la cele supreme – şi-ar putea face de cap fără încurajarea ocultă a puterii politice, dovadă în ce măsură oligarhia, politică şi financiară, controlează transpartinic destinele societăţii. Ne străduim şi poate vom reuşi să evităm o nouă recesiune, o nouă criză economică dar dacă lucrurile merg tot aşa, cu siguranţă ne vom sufoca într-o devastatoare criză morală. Urmăriţi stimaţi cititori, neputinţele, ba chiar tendinţa de vădită obstaculare a adoptării de către actualul parlament a unor legi menite să reechilibreze cât de cât climatul socio-moral.
Prin exemplul de viaţă, prin prestanţa politică, pe care a încercat să o imprime partidelor, parlamentului, prin desăvârşita moralitate în actul civic şi politic, Ion Diaconescu s-a străduit să asigure societăţii româneşti o evoluţie pozitivă, salutară, pornind de la convingerea care l-a stimulat şi în cele mai grele clipe, că resortul vieţii spiritual-morale este superior şi finalmente determinant pentru configurarea unei societăţi. El, ca şi alţi fraţi de suferinţă şi idei, au luminat bolta cerească a României cu exemple şi valori nepieritoare. Prin încetarea sa din viaţă, o stea strălucitoare, fatalmente căzătoare, se stinge. Dar dâra de lumină ce o lasă în urmă, va încălzi, va lumina şi pe mai departe, sufletul, mintea şi inima unui popor adăpat milenar din prinosul valorilor cărora le-a închinat viaţa.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus