Muraturi

Mi-a adus mătușă-mea acum două zile un borcan cu murături de la Raluca Turcan. Nu am înțeles exact pe cine au cunoștință comună și cum a ajuns mătușă-mea să ia borcane cu murături de la Raluca Turcan și nici nu m-a interesat prea mult să aflu. Inițial, am vrut să dau borcanul cu murături mai departe, dar, s-a întâmplat că nu mai aveam deloc prin casă și m-am gândit că nu mă contaminez cu pedelism dacă mănânc niște murături. Așa că, pofiticios fiind, deschid borcanul să gust. După ce trec de o pojghiță ușoară de fond de ten, dau cu mâna să apuc un castravete. Simt apoi cum ceva mă mușcă ușor de deget!...Mă sperii și scot mâna, gata-gata să răstorn borcanul... Râd ușor, mă uit prin borcan și bag din nou mâna, convins că mi s-a părut. Apoi, simt din nou cum ceva mă apucă de degetul mijlociu. Mă controlez, îl las puțin și trag apoi mâna din borcan... Mă uit la deget și, să mor dacă mint, o murătură vie, care semăna strident cu un Teodor Stolojan liliputan, puternic colorată în portocaliu, stătea agățată cu dinții de unghia mea și mârâia ca un pechinez călcat pe coadă. Scutur degetul ușor și micul Stolojan cade pe podea, schelălăind. Dau să îl prind, dar fuge și se bagă sub chiuvetă. Amuzat, mă întorc spre borcan. Zâmbesc și bag din nou mâna în zeama de fond de ten. Mișc ușor degetul și simt cum altcineva sau altceva se înfinge în unghia mea. Scot mâna din borcan... Un castravete murat care seamănă cu cineva cunoscut mârâie asiduu agățat în aer. Mă uit mai atent și parcă îl recunosc pe Nicolae Nan, dar nu sunt sigur. Îi dau drumul pe jos și castravetele se ascunde sub chiuvetă. Bag iar mâna în borcan și scot încă două murături vii... Una dintre ele seamănă strident cu ministrul Economiei de acum, Ion Ariton, iar cealaltă murătură, un castravete, aduce mult cu un membru mai tânăr din PD-L, Horațiu Cercel. Și ăstora le dau drumul și îi văd cum se bagă repede sub chiuvetă. Bag mâna apoi mai adânc în borcan și scotocesc... Scot un pumn de murături mici și tinere, foarte agitate. Le pun într-o cratiță și ascult. ”Felicitări doamnei Turcan pentru bunele sale inițiative”, se aude din cratiță...  ”Raluca președinte” aud tot acolo... Amuzat, mă întorc la borcan. Bag mâna mai adânc și ating fundul borcanului, apoi simt cum ceva mă mușcă. Scot mâna cu grijă și văd atârnat în aer un ardei gras, care aduce extrem de mult la trăsături cu președintele României. Dau drumul murăturii pe jos și aceasta se ascunde sub chiuvetă. Apoi, văd cum celelalte murături care se ascunseseră acolo ies îngrozite, stringând ”Raluca, Raluca”! Eu mă sperii puțin atunci, iau borcanul și îl răstorn în chiuvetă. O grămadă de acrituri mirosind puternic a portocaliu se revarsă și nu se mai opresc. Parcă borcanul nu ar avea fund!... În câteva clipe acriturile umplu toată bucătoria. Apuc să ies din casă, dar valul de acrituri, după mine.! Am fugit apoi nebunește spre gară, cu valul de acrituri în spatele meu. Acum stau aici între nori cu etnobootanicii și mă tem ca nu cumva acriturile să umple țara.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi