E cea mai grea. Viata de orfan

Cei care am avut norocul de a creşte într-o familie normală, fără a şti ce înseamnă boala sau infirmitatea, nu cunoaştem aproape nimic despre viaţa orfanilor şi nu am vizitat nicicând un centru de plasament. Nu știm ce se ascunde în spatele perdelelor vechi, ale ușilor care scârțâie lugubru. Nu știm nici ce e în sufletul acelor copii. Viaţa orfanilor sibieni este puţin diferită de a lui Oliver Twist, dar diferit nu înseamnă neapărat mai bun.

Complexul de servicii comunitare “Prichindelul” Sibiu este cel mai mare complex de servicii sociale din judeţ, întrunind un centru de primire în regim de urgenţă de 15 locuri, un centru de plasament pentru copii cu dizabilităţi, de  50 locuri, şi un  centru maternal pentru şase cupluri mamă/copil. În centrul pentru copii cu dizabilităţi trăiesc 42 de copii. Fără părinţi, bolnavi, dar, din fericire, nu singuri. „Avem copilaşi care au diferite probleme de sănătate, de la alimentaţie prin gavaj, la hidrocefalie sau copii care şi-au pierdut vederea. Lucrăm într-un colectiv de oameni foarte buni, poate prea puţini după părerea mea, dar cu o deschidere foarte mare pentru aceste tipologii de beneficiari. Copii au nevoie de ajutor, de afecţiune şi de cineva căruia să-i pese de ei”, spune Onorius Moldovan, directorul complexului „Prichindelul”.
Despre cei mai mulți copii nu se știe mai nimic când ajung în complexul de servicii comunitare. Vin anonimi și primesc o identitate în momentul în care „cineva are grijă să le dea să mănânce, să îi schimbe şi să îi facă să zâmbească”. Majoritatea vin „cu o durere şi cu o poveste”, unii ajung la centru după ce au fost abandonaţi în maternitate, la Spitalul de pediatrie, sau aduşi de la asistentul maternal, care nu a făcut faţă gradului de handicap.  

Darnici de Crăciun. Și de 1 Iunie

Sibienii şi străinii vin cu pachete de alimente, haine şi dulciuri, de sărbători sau de 1 iunie. S-ar crede că cei mici doar atunci mânâncă. Dar e o percepție totalmente greșită. Ajutorul, chiar și doar de sărbători, vine sub diferite forme, de la „donaţii pentru repararea pavilionului, până la plase pline cu cărţi, mâncare şi hăinuţe. Viaţa la orfelinat nu e uşoară mai ales când ești bolnav. Dar dacă nu au părinţii aproape, au în schimb îngrijitorii şi educatorii care încearcă să le ţină locul celor care i-au abandonat. Şi oamenii îşi amintesc de ei, unii mai des, alţii doar de sărbători” mai povesteşte directorul Moldovan, în timp ce înşiră pe masă poze de la serbările copiilor. Ca şi celelalte centre de plasament "Prichindelul" se află în grija Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC) Sibiu, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Sibiu. Dar cu toate acestea, o mare parte din ajutorul pentru aceşti copii vine din donaţii. Germania, Olanda, Belgia sunt ţările din care veneau cele mai multe bunuri la copiii abandonaţi din Sibiu. După revoluţie, tirurile cu jucării, saltele şi mobilier, care ajungeau la orfelinate, erau „de dincolo, de la nemţi”. Acum lucrurile s-au schimbat şi pragul centrelor de plasament este trecut de elevi, studenţi şi binefăcători anonimi. „Deşi suntem instituţie de stat, foarte multe lucruri am reuşit să le facem din sponsorizări. Dacă înainte majoritatea ajutoarelor veneau din alte ţări, acum românii au început să ajute cel puţin în aceeaşi măsură ca şi strănii. Noi nu putem accepta donaţii în bani, dar putem să primim bunuri, aşa ca oamenii ajută cu ce pot”.

Vizitatorii ies din centre plângând

„Orfanii sunt nişte oameni micuţi care vor să fie iubiţi” sau „nişte copii care îşi doresc acei părinţi care nu i-au dorit niciodată”. Binefăcătorii lor ajung în centre de cele mai multe ori întâmplător, dar după prima vizită ceva îi face să se întoarcă de fiecare dată. „Ţin minte un domn care a donat o baie adaptată pentru copiii cu dizabilităţi, pentru că povestea că i-a murit soţia şi dorea să facă ceva în amintirea ei. Iar când a venit să vadă baia, l-am dus pe la copii şi a plâns pe toată durata vizitei spunând că acum îşi dă seama ce înseamnă suferinţa, când vede micuţi singuri pe lume şi bolnavi, care se bucură doar pentru un zâmbet”, îşi aminteşte directorul Moldovan.

În judeţ se mai găsesc unsprezece centre de plasament, trei în Sibiu, două în Mediaş şi câte unul în Cisnădie, Orlat, Agîrbiciu, Agnita, Dumbrăveni şi Turnu Roşu.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi