Sandu Tabirca - familia in Austria, munca la Sibiu

 

Reporter: De ce ați plecat în 1990 din țară, în Austria?

Alexandru Tăbîrcă: A fost o situație foarte neclară. Noi n-am știut ce înseamnă „libertatea” și cred că toți tinerii din țară au dorit o libertate de exprimare. Având în vedere și poziționarea geografică în care am locuit, Timișoara, am avut o deschidere foarte mare spre partea vestică, și la prima oportunitate am plecat. Este o chestiune de viziune, de deschidere, precum am spus, deschidere pentru informație etc.

 

Rep.: Atunci de ce v-ați mai întors?

A.T: Mai mult sau mai puțin, nu m-am reîntors în țară, familia mea trăiește încă în Austria, este o despărțire foarte grea, un sacrificiu foarte mare pe care familia îl face acceptându să lucrez departe de ea, dar în viață întotdeauna am făcut unele alegeri foarte neortodoxe. Una dintre acestea este reîntoarcerea în România, este o problemă de viziune pe care am avut-o și nu-mi pare rău. 

 

Rep.: Sunteți timișorean, exact ca Alexandru Pelici, și sunteți artizanii unei performanțe notabile în fotbalul sibian, care nu a mai avut echipă în Liga I de 15 ani. Cum e să faceți parte din acest proiect? V-a „adoptat” Sibiul?

A.T: În primul rând, nu doresc să-mi asum merite, care nu sunt ale mele. Această magistrală performanță este în exclusivitate a lui Alex Pelici. El este artizanul echipei, el este cel care a crezut până în ultimul moment, alături și de președintele Hămbășan, deci meritele sunt ale lor. Nu doresc să-mi asum merite pe care nu le am! În schimb, am venit cu inima deschisă, am avut un dialog încă din iarnă, eram la Universitatea Craiova, în cantonament, și eram despărțiți de două hoteluri. Am avut câteva discuții preliminare, în care, în ipostaza unei promovări, s-au creat bazele unei colaborări cu clubul Voința. În ceea ce-l privește pe Alex Pelici, ne cunoaștem din copilărie, drumurile vieții ne-au adus din nou împreună, am comunicat permanent de când m-am reîntors în fotbalul românesc. Am comunicat, ne-am telefonat, deci eram în foarte strânsă legătură.

 

Rep.: Promovarea în Liga I a fost neașteptată și nimeni nu se mai gândea la ea. Văzând rezultatele de acum, putem spune că la Voința au venit și jucători, care dacă ați fi avut mai mult timp, nu veneau?

A.T: Nu, nu doresc să spun acest lucru, pentru că jucătorii care au venit, în mare parte, s-au acomodat și fac față cerințelor noastre. Sunt anumite lucruri pe care ar trebui să le facem din mers. Ar fi o greșeală să spunem acum că strategia a fost greșită, pentru că efectiv altă strategie nu putea avea loc. Echipa era rulată, era formată deja, știam că, oarecum, din punct de vedere valoric suntem limitați, pentru că acesta este adevărul, dar știm că suntem foarte uniți ca și grup, iar în cele mai multe succese grupul stă deasupra individului, deasupra jucătorului ca valoare individuală.

 

Rep.: Se apropie finalul turului de campionat, În iarnă aveți niște jucători în vedere pentru a fi transferați, pentru a întări lotul? O să plece cineva?

A.T: Suntem în curs de a evalua absolut toți jucătorii, suntem în curs de a stabili strategia pentru retur. În iarnă, bineînțeles, suntem preocupați să facem ceea c etrebuie să facem, pentru că în iarnă vom avea timpul necesar – pauza ne permite, timpul ne permite, de aceea este foarte legitim să ne gândim foarte bine, pentru că dorim ca această echipă să rămână în Liga I și vom lua timpul necesar pentru o analiză foarte-foarte competentă.

 

Rep.: Ați plecat de jos cu această echipă, dar dacă se va întâmpla cel mai de nedorit lucru, adică retrogradarea, ați mai putea să o luați de la capăt?

A.T: Totul este în mâinile Sibiului! Dacă eu aș fi conducătorul unui club și aș vedea că se lucrează, și știu că deficitul între banii pe care aș putea să-i învestesc, bani mulți, fără garanții, și să rămân în Liga I sau să nu rămân în Liga I, și un proiect pe câțiva ani, chiar luând în calcul o retrogradare, după care să stabilim bazele unui club sănătos, aș alege-o pe a doua. Pentru că nu este atât de costisitoare, oferă mai multe garanții, chiar cu calculul unei retrogradări, cu toate că lumea vede numai partea plină a paharului, dar având în vedere că evoluția unui grup durează mult mai mult decât este timpul necesar în Liga I, aș merge pe varianta a doua. Repet, doar dacă există acel plan pe mai mulți ani și dacă se urmărește o nouă promovare în anul imediat următor. 

 

Rep.: Voința face meciuri bune, are contraatacuri tăioase, are posesie, se prezintă bine pentru o nou-promovată. De ce totuși nu marchează, lucru care duce inevitabil la pierderea de puncte?

A.T: Sunt mai mulți factori pe care aș putea să-i enumăr. Primul este lipsa de experiență. De multe ori, jucătorii ajung într-o postură în fața porții, iar primul gând este să nu rateze. Lucrăm, lucrăm la aceste lucruri mărunte, aici intervine, de la meci la meci, experiența, capacitatea de a învăța – sunt lucruri pe care jucătorii le învață. L-a întrebarea naterioară m-ați întrebat <> pentru că exact jucătorii pe care „ai fi dispus să-i dai sau să renunți la ei” nu vor mai învăța acest lucru, și nu este o garanție că cei care vin pe bani mai mulți vor învăța acest lucru, și ei au nevoie de timp. Acest lucru se vede de la zi la zi, în Liga I sunt jucători care, pe bani mai mulți, nu fac față. Din alt punct de vedere, noi jucăm un sistem bazat pe pressing, pe rapiditate, pe acțiuni în care să ne grupăm foarte bine în jurul mingii, iar de multe ori jucătorii, care ajung în fața porții, ajung un pic sufocați. Asta are de-a face din nou cu adaptarea, este vorba despre adaptarea metabolică, un alt ritm față de Liga a II-a, și aici ar trebui jucătorii să înțeleagă ce înseamnă. Ritmul este altul, este o altă forță, este forță disproporționată, sunt jucători cu care noi trebuie să ne luptăm, nu am fost obișnuiți – aceasta este încă una dintre cauzele pentru care nu marcăm atât de des.  

 

Rep.: Ce face Sandu Tăbîrcă în timpul liber?

A.T: Timpul meu liber arată este constituit de trei-patru zile, o dată pe lună, când plec în Austria, la familia mea, și acolo încerc să uit total de fotbal. În rest, pot să spun că sunt o persoană care trăiește pentru fotbal 24 de ore din 24, care e la dispoziția Sibiului. Îmi fac foarte multe gânduri împreună cu Alex, împreună cu președintele, cu ceilalți oameni care doresc binele Sibiului, pentru ca această echipă să rămână în Liga I. Deci, timpul meu liber este fotbalul!

 

 

Rep.: În Austria ați antrenat în ligile inferioare, nu? Cum este fotbalul de acolo față de cel din Liga I?

A.T: Da. La nivel de atitudine și de acceptanță, în ceea ce înseamnă efortul, sunt un pic peste noi. La nivel de valoare genetică, cum se spune, deci la nivelul cunoștinței despre fotbal, al tehnicității, suntem mult peste ei. Nu putem compara compara sub nicio formă nivelele inferioare ale ligii din Austria cu nivelul din Liga I. Nu există mod de comparație, dar de multe ori mi-aș dori ca jucătorii noștri să aibă ambiția, devotamentul și atitudinea amatorilor sau semi-profesioniștilor, care activează în ligile inferioare din Austria sau Germania. Aici este o problemă de mentalitate, care a fost propagată timp de 40-50 de ani, și de aceea nu este o vină a jucătorilor, ci a sistemului, care i-a format așa.

 

Rep.: Cum stați la capitolul „teren de antrenament”?

A.T: La fel ca și în vară. Sunt promisiuni că se vor reglementa aceste probleme, este necesar, precum am mai spus-o. Fenomenul „fotbal” ar trebui să-i intereseze un pic mai mult pe oamenii din Sibiu, și încet-încet se pornesc rotițele. Așa cum am mai spus-o și în alte interviuri, oamenii au așteptat să vadă ce facem noi din punct de vedere sportiv, și în momentul în care nu am mai făcut puncte sau când lumea a analizat stric clasamentul, au spus „hai să vedem!”. Mă gândesc că cei care pot să investească sunt puțin în espectativă și așteaptă să vadă ce vom face, dar spun că acesta nu este drumul corect. Corect este să poți să și oferi ceva, pentru că este logic, noi avem nevoie de antrenament, și antrenamentul poți să-l faci pe un teren bun. O altă cauză sunt accidentările, care de fapt au și venit în urma intensității antrenamentelor făcute pe astfel de terenuri. Nu căutăm scuze, situația din clasament nu este exclusiv din cauza terenurilor, sunt mai mulți factori care favorizează sau defavorizează rezultatele pozitive, de aceea este important să ne focusăm pe jocuri, iar problemele colaterale să le discutăm în afară și bineînțeles să găsim soluții, ca să devenim profesioniști. A fi profesionist înseamnă a avea condiții de profesionist, a te comporta profesionist, a fi plătit la zi, toate lucrurile acestea, care în mare parte se întâmplă și unele care se vor întâmpla.