Ce te faci, Victoras?

Nu este foarte potrivită o astfel de adresare unui preşedinte de partid de talia PSD dar comportamentul copilăresc al lui Victor Ponta ne scuză. Multă lume se întreabă ce se petrece în PSD.  Întrebările se raportează la ultimele evenimente din sânul partidului, întoarse pe toate feţele. Au înadevăr o notă de senzaţional făcând rating televiziunilor, numai că determinarea şi motivaţia lor este mult mai profundă decât aspectele de suprafaţă ce ne sunt înfăţişate.

Jocul de interese la vârful PSD a transformat doi prieteni în duşmani. Cum se ştie, Ponta a fost şeful de campanie electorală a lui Geoană. Este de presupus că el însuşi şi-ar fi asumat o parte din răspunderea eşecului electoral prezidenţial, dacă interesele patriarhilor de la vârf nu l-ar fi basculat unde nici nu se aştepta. Geoană, fostă piesă de schimb pentru înlăturarea lui Iliescu, n-a confirmat aşteptările. Pe fondul nenumăratelor sale gafe, autoritatea lui Iliescu şi Năstase s-a repliat până la punctul în care după eşecul electoral, şi-au impus din nou voinţa, oprindu-se la Ponta. El a fost desemnat să se „sacrifice” pentru şefia partidului din două motive: era socotit, de ultimă oră, un actor potrivit pentru a-l înfrânge pe Geoană, iar de altă parte, era presupus un copil gata şcolit, „cuminte”, ascultător, săritor la orice oră din zi sau noapte să conducă în numele şi pe interesele celor doi patriarhi. Prestaţia sa a confirmat întru totul aşteptările, lăsând să se creadă, chiar să se vadă că de fapt la timonă sunt cei doi „talibani”. A vroit însă tot odată – în timp - să se afirme ca viitor prim-lider al partidului. Marşând pe această ultimă idee, s-a lansat în acte necugetate, în atitudini hazardate, în judecăţi pripite, de nuanţă politic-infantilă, punând adesea partidul în situaţii dificile precum cea de acum. Este interesant de observat: încet-încet, corpul „elitist” al partidului l-a urmat deşi pentru mulţi observatori dinafară era evident că drumul duce nicăieri.

La rândul său, deşi învins electoral, Geoană  s-a comportat şi tot odată s-a pretins – în continuare - un lider de frunte al partidului, atrăgându-şi de partea sa un mănunchiu de susţinători din umbră, nemulţumiţi de măsurile de marginalizare ale lui Ponta şi structurând un posibil pol de putere în partid. Într-o intervenţie televizată Miron Mitrea a pus punctul pe „i”: acesta este de fapt, motivul pentru care s-a vroit înlăturarea lui Geoană, fie şi cu sacrificiul pierderii şefiei Senatului. Este adevărat, gândirea lui Ponta şi a partidului n-a mers până la acest sacrificiu, sperându-se în „rocada” cu Corlăţeanu, gogoaşă indusă de junii jurişti pe care Biroul Permanent Naţional a înghiţit-o pe nerăsuflate. Este cazul să punctăm: la început de mandat, parlamentul îşi alege organele de conducere ţinându-se seamă de algoritmul electoral, stipulându-se că preşedinţii celor două Camere se aleg pe întreaga durată a mandatului. S-ar putea interpreta că dacă un preşedinte astfel ales este nevoit să se retragă din motive obiective (spre exemplu caz de boală), în loc se alege un candidat propus de acelaşi partid. Dacă însă, partidul renunţă (în orice mod) la omul său ales sau dacă acesta se retrage din proprie iniţiativă, se presupune, în ambele cazuri, că s-a renunţat la beneficiul algoritmului electoral, urmându-se procedura standard de alegere cu concurenţă de candidaţi. Textele din Regulament nefiind foarte clare în problemă, cei doi corifei hârşiţi în ale politicii s-au prins ( e adevărat cu oarecare întârziere) că partidul este în pericol să piardă şefia Senatului. De aici, toată tevatura la care asistăm acum. Cu un element nou-surpriză: „principialitatea” lui Ponta care sfidează inteligenţa politică. Pierderea şefiei Senatului ar fi un sacrificiu inacceptabil prin comparaţie cu mazilirea lui Geoană din fruntea lui ca şi cu excluderea din partid. Cu atât mai vârtos cu cât, se pare, Biroul Permanent Naţional la a cărui decizie face trimitere Ponta, a fost „uşor” indus în eroare cu referire la de-acum devenita celebră rocadă. Doar că, anatemizându-i pe Iliescu şi Năstase, imberbul nostru preşedinte îşi pierde busola politică. Chiar dacă nu se va duce până la capăt cu „principialitatea”, este sigur că prin atitudinea deja adoptată şi-a barat râvnita ascensiune politică.

Unii spun că din toată frământarea câştigător ar fi Geoană. Da, dar numai în sensul că probabil, va rămâne pentru încă un an la şefia Senatului. Dincolo de aceasta, periplul lui politic e ca şi intrat la apă, indiferent spre ce partid ar vrea să basculeze în viitor, de vreme ce în PSD şi-a semnat testamentul. Nu poţi juca într-un asemenea partid cartea reînoirii, mai cu seamă cu falsele puteri ale lui Geoană.

Cu aceasta am ajuns propriu zis la miezul problemei: adevăratul şi marele perdant al afacerii „rocada” este PSD. Deja s-a compromis de o manieră incredibilă. Într-un moment în care ţara este confruntată cu situaţii extreme în plan financiar-economic urmare evoluţiilor la nivel european şi nu numai, el trece pe lângă ele nepăsător, cu o nonşalanţă greu de explicat. În opoziţie fiind, i s-ar cere o implicare concretă: să vină cu soluţii proprii sau să amendeze credibil şi convingător soluţiile celor de la putere, în aşa fel ca omul de rând să vadă şi să spere într-o conjugare a eforturilor spre o ţintă realistă în condiţiile speciale date. Invit stimaţii cititori să parcurgă fie şi numai în treacăt condiţionalităţile lor la buget. Vor constata de îndată că soluţiile de ei preconizate sunt sinucigaşe, încărcate de populism demagogic. Este sigur că dacă le-am urma am ajunge mai rău decât Grecia. În loc de preocupare pentru favorabila lor rezolvare, iată-i cantonaţi în lozinci antiBăsescu, antiputere, iar acum, dând la o parte şi faldurile şifonate îndărătul cărora se macină între ei. Pierderea puterii i-a orbit, le-a luat minţile. Se spune că totuşi, beneficiază alături de liberali, de peste 50% susţinere la electorat. Dacă este adevărat, faptul face dovada că încă nu ne-a ajuns cuţitul la os. Pe cât s-au arătat de prădalnici, de lipsiţi de creativitate în anterioarele lor guvernări, ar trebui înadevăr să-i votăm din nou la anul. Problemele cu care este confruntată societatea românească ar ieşi astfel cu mai multă vână la suprafaţă iar votanţii alegători şi-ar asuma cu atât mai apăsat răspunderea.

Un bun partid de stânga, autentic social-democrat, este necesar în peisajul politic românesc, cu condiţia să fie preocupat de problemele gestionării ţării iar nu să se războiască personal cu adversarii, exclusiv pentru acapararea puterii. De când dl.Ponta a preluat conducerea, partidul şi-a asimilat un jargon specific în bătălia cu adversarii. Sfidându-i pe dascălii care l-au propulsat, pare a stimula disputa şi în propriul partid. Consecinţele se vor vedea cât de curând.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).