Restaurantul Militar. Primul restaurant din Sibiu cu comanda vocala

Când am intrat vinerea trecută pe la prânz în Restaurantul Militar de lângă Ramada am avut impresia că sunt primul invitat sosit la un botez. Toate mesele erau aranjate de chef, cu pahare înalte și șervețele din belșug. Sala, cât este ea de lungă, era goală, goală, iar din difuzoare se auzea muzică populară pe două voci, din aceea în care el – solistul spune vorbe de duh despre ea, iar ea – solista îi răspunde. 

Ca să nu deranjez vreo mare petrecere cu grade înalte m-am dus să caut pe cineva prin restaurant. În spate, chenerul. Se poate mânca aici? Da, ce doriți? Păi, ce aveți? Avem ciorbe: de burtă, de perișoare, de... Și avem felul doi, cu piept de pui, cotlet, cartofi copți, prăjiți... Niciun luați loc, să vă dau un meniu, direct, pe șleau, asta avea, asta alegi. Comandă vocală. Am ales în grabă o ciorbă de burtă cu piept de pui la grătar și cartofi prăjiți – la recomandarea expresă a chelnerului și m-am dus singur să-mi caut o masă în timp ce interlocutorul meu dispărea spre bucătărie. A reapărut înt-un minut să-mi așeze tacâmurile. Simțindu-mă apăsat de singurătatea mea în ditamai sala, i-am mulțumit după ce mi-a adus și un coșuleț cu felii de pâine. N-a răspuns, fiind captivat de plasme pe care rula Realitatea TV.

Apoi au revenit duo-urile în difuzoare. Exemplu, bineînțeles cu introducere: Din partea lui Florin Ionaș, generalul, pentru... și aici intervine el-solistul ”M-a prins soacra la vin ars, la, la, lai, la, la, la” – iar ea – solista îi răspunde ”Și acum să vezi necaz, la, la, lai, la, la, la”, restul n-am mai apucat să notez.

Între timp vine ciorba. Pot să jur cu mâna pe inimă că era rămasă de la Revelion și încălzită până la mama ei. Nu stricată, nu rea la gust, dar cu iz de stat la rece câteva zile bune. După ciorbă, mi-a venit puiul cu cartofi. Puiul a fost proaspăt gătit, de asta sunt sigur pentru că nu a fost tocmai rău, cartofii în schimb, sută la sută din aceia înghețați de la hipermarket. La sfârșit, pot să spun că am mâncat, dar nu m-am simțit bine făcând asta. Nota fost 30 de lei fără 2 lei, pe care oricum i-am lăsat chelnerului. Din obișnuință. Nu știu ce se întâmplă, dar clar Restaurantul Militar nu mai e același de acum câțiva ani!

P. S.: M-am simțit atât de nelalocul meu încât am uitat să comand ceva de băut la mâncare. Dar nici nu i-am simțit lipsa.