“De vina e educatia primita" I

Ştiu că la ordinea zilei sunt probleme concrete, stringente, ce ţin de criză, de reformă, dar în cuprinsul acestui articol voi reveni asupra chestiunii naţionale în relaţie directă cu comunitatea minoritară maghiară, un subiect de anvergură istorică, însă acum, cu o acută incidenţă în devenirea de azi şi de mâine a statului şi poporului român. Nu sunt vorbe mari pentru cine adânceşte la modul serios problema. În esenţă este vorba de faptul că unitatea, suveranitatea naţională şi teritorială a statului român sunt puse, sub ochii noştri la încercare, în pericolul de a fi subminate. Că maghiarii nu se comportă ca o minoritate ci, mai cu seamă postdecembrist, duc o politică de enclavizare teritorială, vădită în zona secuimii, mascată pentru restul Ardeaului, odată cu asumarea (treptată) a suveranităţii statului maghiar, concomitent cu şubrezirea suveranităţii statului român. Ei se consideră o naţiune, un popor şi ca atare militează (pentru) şi reclamă drepturile  popoarelor nu numai ale minorităţilor.

Nu este pentru nimeni secretă tendinţamaghiarimii, urmărită cu asiduitate de 90 de ani încoace,  de condamnare şi revizuire a Tratatului de la Trianon. De la nivelul conducerii statale maghiare se evocă Ungaria Mare. În pofida a ceea ce se vede la suprafaţă, a unei colaborări în plan guvernamental între cele două ţări, ale unor drepturi conferite minorităţii maghiare înlăuntrul instituţiilor fundamentale ale statului român la care majoritatea română din timpul dominaţiei maghiare nici nu putea visa, asistăm, pe zi ce trece, la atitudini şi acţiuni şocante care ţintesc la destabilizarea statului român şi cărora conducătorii politici români nu vor sau nu le pot face faţă. Ultimele manifestări pe această linie sunt afişarea stemei statului maghiar pe frontispiciul instituţiilor de învăţământ, cântarea în împrejurări solemne a imnului naţional maghiar de către ungurii componenţi ai echipei naţionale de hochei ai României şi violentarea unui tânăr fotbalist român de către colegii săi maghiari pentru cutezanţa de a le fi solicitat să vorbească româneşte. Am auzit spunându-se că dintre acestea, numai afişarea stemei unei ţări străine pe frontispiciul unor instituţii oficiale ale statului român şi intonarea imnului maghiar în împrejurările menţionate ar avea o încărcătură problematică. Indiscutabil sunt fapte şi atitudini ieşite din comun, deosebit de grave care desconsideră, umilesc, ba chiar batjocoresc suveranitatea şi demnitatea statului şi poporului român cu atât mai mult cu cât iată, ele sunt aprobate, încurajate de la nivelul forurilor de conducere ale structurilor politice minoritar maghiare în frunte cu dl.ministru Kelemen Hunor. Deci după domnia sa, n-au de-acum decât toate şcolile – şi poate toate instituţiile - din secuime să afişeze public însemnele statului maghiar. În 1997 când făceam o vizită de lucru în zona secuimii, în biroul unui primar vedeam arborat drapelul Ungariei. Mi-am zis e biroul lui, deşi legal era spaţiu public. Iată că acum însemnele maghiare ies nestânjenit la rampă publică. Sunt folosite precum am fi în Ungaria. Conştientizaţi stimaţi români, cât de departe s-a ajuns? Nu vă spune nimic faptul că o atare evoluţie a lucrurilor este sprijinită şi încurajată nu numai de extremismul iredentist dar şi la nivelul gândirii lor oficial politice?

De o comparabilă gravitate mi se pare atitudinea tinerilor adolescentini maghiari faţă de colegul lor român. Cunoscutul fotbalist şi antrenor Emerich Jenei a pus degetul pe rană: de vină e educaţia primită. Nu mă îndoiesc că are perfectă dreptate ceea ce ridică extrem de serioase semne de întrebare. Însemnează că în sânul maghiarimii se cultivă sistematic, la nivel educaţional, sentimentele antiromâneşti, antistatale, căci atitudinea a 24 din cei 26 de hocheişti precum şi a unei întregi echipe de fotbal are un caracter colectiv, de masă, nu izbucnirea intempestivă a vre-unui rătăcit. Aşa dar, în acest fel de spirit sunt formate generaţiile de tineri. Toleranţa, îngăduinţa aparent de neînţeles de care dau dovadă autorităţile statului faţă cu o astfel de evoluţie a lucrurilor vor încuraja escaladarea atitudinilor până la declanşarea punctului de fierbere. I-am auzit şi pe alţii spunând că tensiunile mocnesc.

Justificat se pune întrebarea de ce autorităţile statului tolerează o astfel de stare? Un prim răspuns ar fi acela că nu conştientizează pericolul. Politicienii de azi n-au viziunea valorilor supreme astfel cum au avut-o înaintaşii. Ei se opresc la cârdăşia luptei pentru putere, la banala dispută interpersonală. Pentru un partid cum este cel liberal spre exemplu, a cărui înaintaşi de largă cuprindere vizionară marşau pe valorile perene ale ţării şi neamului românesc, acum toată viziunea şi strategia se mărgineşte la jos Băsescu, idee pentru care îşi trădează principiile, pertractează mai mult decât compromiţător cu oricine.Cu o optică limitată şi îngustă, politicienii de azi au uitat, sau poate şi mai rău, n-au auzit de patriotism, de onoare şi demnitate naţională, valori pentru care înaintaşii lor şi-au sacrificat libertatea şi viaţa. La toate acestea se adaugă şi o situaţie devenit specifică începând cu anul 1997 de când, potrivit algoritmului electoral, nicio coaliţie la guvernare nu se poate alcătui fără aportul UDMR, circumstanţă valorificată cu dibăcie, chiar cu cinismul priceperii politice, exercitând un şantaj scandalos pentru realizarea propriilor scopuri şi interese. Adevărata dimensiune a mediocrităţii politice româneşti se vădeşte în imposibilitatea depăşirii propriilor vanităţi, a propriilor interese înguste spre a face zid comun în jurul valorilor naţionale. Nu cred că am traversat o epocă mai funestă decât cea de acum în această deosebit de importantă problemă.

Nu mai puţin, electoratul român contribuie copios la politica dezbinării atunci când îşi împrăştie voturile pe partide şi partiduţe. Dacă deja se vede că politicienii, partidele, nu sunt în stare să se solidarizeze în interesaul naţional pasându-şi răspunderea de la unii la alţii, ar trebui să se realizeze că cel puţin pentru contracararea şantajului politic al maghiarimii, în speţă al UDMR,  este necesar să se acorde încredere şi responsabilitate majoritar-electorală unui partid şi astfel să se evite coaliţiile la guvernare dovedite a fi falimentare. În caz contrar ne putem aştepta ca şi pe viitor, anumite proiecte şi programe necesare progresului nostru economic, politico-administrativ, educativ, cultural-naţional sau de prezervare a unităţii şi suveranităţii statale, să fie condiţionate de girul măsurii în care convin celor 7% cât reprezintă minoritatea maghiară. Să nu se mizeze pe înţelegere în această deosebit de importantă, crucială problemă căci, astfel cum ne atenţionează unul de-ai lor, de data aceasta  dovedind că este un bun cetăţean al statului român, de vină e educaţia primită, ceea ce spune totul.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi