Noua Vointa fata in fata cu ramanerea in Liga I

Nou-promovata Voința Sibiu a anunțat deja de la sfârșitul săptămânii trecute că și-a făcut temele pentru cea de-a doua parte a campionatului. Sibienii și-au încheiat campania de transferuri după o perioadă de pre-mercato foarte solicitantă pentru oficialii clubului, după cum mărturiseau antrenorul și finanțatorul - Alexandru Pelici, respectiv Ioan Hămbășan, cu negocieri peste negocieri, cu puneri de acord și cu rezilieri amiabile de contracte. 

Voința Sibiu avea nevoie de întăriri, nu doar pentru a îndeplini obiectivul, rămânerea în Liga I, iar reprezentanții „alb-verzilor” știau acest lucru. Fie că a fost vorba despre jucătorii care nu dădeau randamentul scontat ori de legea nescrisă a fotbalului, care aproape că îți impune să ai „dubluri” pe fiecare dintre posturi, cert e că Voința „s-a mișcat” rapid și fără vâlvă. Conducătorii și staff-ul tehnic au mizat pe experiență și pe jucătorii cunoscuți deja. Alexandru Pelici nu pare genul de antrenor care să transfere jucători văzuți pe DVD, unde, de obicei, sunt puse doar execuțiile și prestațiile bune. De partea cealaltă, Ioan Hămbășan, un patron total atipic pentru Liga I, în sensul că oferă mână liberă antrenorului, a prezentat antrenorului situația financiară a echipei și bugetul alocat pentru noile transferuri, lăsându-l pe antrenor să decidă, în funcție de acei bani, pe cine să aducă pentru a întări lotul. Astfel, au fost aduși la Sibiu Marius Postolache, Romulus Miclea, Ciprian Străuț și Andrei Zăgrean. Toți jucători fie liberi de contract fie aduși la echipă sub formă de împrumut până în vară. 

În ceea ce privește plecările, sibienii au renunțat la o serie de jucători cu care publicul se obișnuise deja, deși aceștia fie au jucat puțin, fie au fost loviți de accidentări. La acest capitol, probabil, sibienii mai au de lucrat, deoarece numele vehiculate la început, cele de pe lista de plecări, anunțată de patronul Hămbășan, se mai regăsesc în curtea formației care joacă pe „Municipal”. Acestea sunt și cazurile lui Andrei Antohi, Radu Neguț sau Ion Coman.

O altă lege nescrisă a fotbalului spune că unui jucător nou-venit, indiferent dacă a fost transferat pe o sumă de bani sau a venit liber de contract, este necesar să îi acorzi „minute” pentru a demonstra ce poate și pentru a se acomoda cu stilul de joc și cu coechipierii. Astfel că, fără dar și poate, Postolache, Miclea, Străuț și Zăgrean se transformă, prin venirea lor, în principalele soluții pentru jucătorii din echipa de start, după care, în funcție de deciziile antrenorului Pelici, aceștia ar putea chiar să „scoată” din primul 11 unul sau mai mulți titulari de bază.

 

Apărarea: nicio noutate

 

Posturile pe care cei patru nou-veniți joacă – trei mijlocași și un atacant - denotă faptul că staff-ul tehnic este mulțumit de randamentul defensivei în turul de campionat. Pe foaia de joc, apărarea Voinței este formată din 3 fundași, Alexandru Pelici nedezicându-se de 3-4-3-ul cu care a și început aventura sibienilor în Liga I. De fapt, apărarea Sibiului este completată cu încă doi jucători, mijlocașii de pe benzile laterale, care, pe fază defensivă, coboară pentru a-și susține coechipierii. Pe parcursul returului s-au încercat diferite formule, fie pentru că existau accidentări și suspendări, fie pentru că în acest compartiment există concurență. Una dintre cele mai folosite defensive este formată din Rareș Forika, Dumitru Apostol și Nicolae Grigore, căpitanul „alb-verzilor”. Sergiu Bar a fost o prezență notabilă, jucătorul fiind distribuit atât în centru, cât și pe flancuri. Deși nu este fundaș, Claudiu Bunea și-a făcut bine treaba pe partea dreaptă, iar uneori chiar și pe stânga. Concurența pe „linia de fund” este acerbă și datorită lui Andrei Tînc, de fiecare dată precis și cu un joc de cap foarte bun, iar Caius Lungu crește de la meci la meci.

 

Concurenţa e la mijloc

 

Voința Sibiu are în lot extraordinar de mulți jucători polivalenți. Astfel că, Eduard Nicola, Claudiu Bunea, Daniel Tătar, Casian Maghici și Răzvan Dîlbea pot juca fără probleme pe oricare dintre benzi. În plus, Nicola, Tătar și Bunea sunt o concurență și pentru atacanți, ei apărând în multe meciuri de-o parte și de cealaltă a lui Darko Lukanovic. În „lupta” pentru titularizarea pe benzile laterale intră și Romulus Miclea, jucătorul împrumutat la Sibiu de Gaz Metan, până în vară. „Gazistul” de 31 de ani este mijlocaș de bandă și poate evolua atât pe stânga, cât și pe dreapta. Acesta spune că meciurile puține din ultima perioadă se simt, dar că nu îi este frică de concurența din lotul sibian. „Am început acum, cu Voința, o perioadă de reacomodare la efort. Am pierdut foarte mult că nu am jucat, se și vede în pregătirea mea. Sper să pot să îmi revin aici, la Sibiu, mai ales că este un colectiv extraordinar. Sunt pregătit pentru concurența de aici, este normal, la orice echipă există concurență, nu îmi este frică . Am experiență în prima ligă și nu cred că trebuie să spun mai multe. Sunt convins că putem să rămânem în prima ligă, pentru acest lucru am și venit. Nu știu dacă multe echipe din Liga I au un colectiv ca cel pe care l-am întâlnit eu la Sibiu, nici nu îți dai seama că ai schimbat echipa și te poți integra foarte repede. Sunt covins că putem face o figură frumoasă în retur. În venirea mea la Sibiu a contat foarte mult și relația cu Alex Pelici, pentru că ne știm dinainte de relația antrenor-jucător, și știam că acolo unde este Alex se poate face treabă bună”, spune Romulus Miclea.

Singurele certitudini la mijloc sunt Eugen Beza, a cărui prezență în primul 11 este incontestabilă, și Dîlbea, care joacă foarte bine ca mijlocaș central, unde așteaptă baloane pentru a-și pune în valoare șutul. Cei doi se înțeleg prin pase și prin urcările în terenul advers, dar chimia dintre ei se vede la recuperarea balonului. Prin actuala campanie de achiziții, Voința a dorit să ofere alternative pentru cei doi mijlocași centrali, astfel că Marius Postolache și Ciprian Străuț se pot  transforma ușor în varinate viabile pentru Beza și Dîlbea. 

La ultima sa echipă, Delta Tulcea, Marius Postolache a evoluat în 15 meciuri din 17 ca mijlocaș central. Postolache spune că poate să evolueze și pe benzi, deoarece lovește bine balonul cu ambele picioare. „Nu mă așteptam să fiu primit în felul acesta, mă simt ca și acasă. Am jucat pe majoritatea posturilor, așa că, sincer, nu mai ştiu exact postul care mă avantajează. Îmi place să joc fotbal și încerc să îmi fac treaba cât mai bine acolo unde mă pune antrenorul. De asta am și venit , să creez concurență. N-am venit să iau locul nimănui, eu doar am venit ca să mă ajut atât pe mine, cât și pe ei”, subliniază Marius Postolache. Alexandru Pelici îl știe foarte bine pe Ciprian Străuț, de la FCM Reșița, unde cei doi au lucrat împreună. Jucătorul de 29 de ani, ultima dată la Arieșul Turda, spune că nu a venit să facă „figurație”, ci că dorește să joace, dar că acest lucru depinde de evoluțiile sale și de decizia antrenorului. „M-am acomodat la Sibiu, am fost primit foarte bine. Nu cred, știu sigur că Voința are șanse să rămână în Liga I, pentru că s-a dovedit și în tur că are valoare. Am venit să joc, normal, nu vreau să fac figurație, dar asta depinde de antrenor”, adaugă Ciprian Străuț.

 

Presiunea pe atac

 

În 18 etape, Voința Sibiu a marcat doar 12 goluri. Atacul suferă. Echipa sibiană crează faze, pune presiune, duce mingea până aproape de poarta adversă, dar acolo intervine oboseala datorată travaliului și fie se pierd baloanele, fie se ratează incredibil. Titulari incontestabili în atac sunt Iulian Popa și Darko Lukanovic. Dacă Popa este cel mai tehnic jucător al „alb-verzilor” și cel mai bun marcator al echipei, Lukanovic și-a intrat perfect în rolul de vârf-pivot, dar, din păcate, sârbul încă nu a marcat. „Aripa” dreaptă este deschisă pentru improvizații, acolo fiind titularizați Tătar, Nicola, Neguț, Antohi și chiar Bunea. La nevoie, acolo ar putea fi introdus Andrei Zăgrean, ultimul transfer al sibienilor. Puțin probabil, totuși, deoarece acesta este un vârf autentic, care a fost adus pentru a-i face concurență lui Darko. La cei 25 de ani ai săi, Zăgrean este puternic, rapid, bătăios. Venit împrumut de la Poli Timișoara, Andrei Zăgrean are nevoie să joace și este conștient de acest lucru. „Am venit să ajut echipa, dacă joc este decizia antrenorului. Chiar m-a surprins atmosfera de la Sibiu, știam totuși că e foarte bună”, spune Andrei Zăgrean.

La sfârșitul lunii februarie începe returul. Sibienii mai au de disputat 16 meciuri, unul mai dificil ca celălalt, dar antrenorul Alexandru Pelici se poate considera fericit: are soluții!