Scarlatina

Scarlatină este o boală infecto-contagioasă a copilăriei, întâlnită mai frecvent sub vastă de 10 ani. Băieții sunt mai des afectați decât fetele și apare cu o frecvență de 4-5 ori mai mare în mediul urban decât în mediul rural. De asemenea, s-a constatat o periodicitate sezonieră de toamnă-iarnă și multianuală, apărând epidemii la 5-6 ani.

Se caracterizează prin debut brusc cu febră, alterarea stării generale, enantem (angină streptococica, ciclu lingual) și exantemul caracteristic (erupție tegumentară maculo-papuloasă, urmată de descuamare tegumentară). Este determinată de acțiunea unei toxine eliberate de către streptococii beta-hemolitici de grup A.

Transmiterea se face pe cale respiratorie, prin tuse, strănut, râs, vorbit, de la bolnavii cu scarlatină, cu angină streptococica sau purtătorii sănătoși de streptococ beta-hemolitic de grup A la nivelul orofaringelui. Odată pătrunși în căile respiratorii, streptococii se înmulțesc la nivelul faringelui, determinând local angină („rosu în gat”) și elimină o toxină (eritrotoxină) care difuzează în organism determinând apariția erupției cutanate caracteristice.

După operioada de incubație care variază între 2-6 zile, boală debutează brusc cu febră, alterarea stării generale, vărsături și odinafagie (dureri de gât la înghițit). Febra poate atinge valori de 39-40C, fiind frecvent precedată de frisoane și însoțită de tahipnee, tahicardie; la sugari și copii mici se poate însoți de agitație și chiar convulsii. Angina eritematoasă și modificările de la nivelul limbii, care apar în scarlatină constituie ceea ce se numește enantemul scarlatinos. Fața are un aspect caracteristic cu paloare în jurul gurii și congestia (roșeață) obrajilor.

După 7-14zile de la debut, apare descuamarea furfuracee la nivelul feței și lamelara sau în lambouri, la nivelul extremităților. Limba se reepitelizează, având oculoare roșie-închisă, lucioasă. În scarlatina tratată precoce cu antibiotice, descuamarea este discretă. Toți bolnavii de scarlatină se internează obligatoriu în spital timp de 7-10 zile pentru izolare și tratament.

Repausul la pat este recomandat timp de 7-10 zile, după care bolnavul rămâne izolat la domiciliu până la 14-21 de zile de la începutul bolii, fiind urmărit în continuare de către medicul de familie până la 30 de zile, în vederea depistării eventualelor complicații.

Se consideră vindecat, un pacient care după 21 de zile de la debutul bolii, la două exudate faringiene consecutive nu se mai depistează streptococ beta-hemolitic, dacă examenele de urină sunt normale. Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharat în primele zile de boală; pe măsură ce scade febră și se ameliorează starea generală și tolerantă digestiva, se revine treptat la regimul alimentar normal.

Foto: femmes.portail.free.fr

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi