Joi,
28.03.2024
Innorat
Acum
12°C

Interviu cu Liviu Iftode, sibian absolvent de Princeton: "Ce ar fi daca s-ar percepe o taxa de circulatie in zona veche a Sibiului?"

Născut la Cristian, Liviu Iftode este printre primii români admiși la celebra Princeton University din SUA. Astăzi este prof. dr. la Rutgers University și statul american îi oferă un grant de aproape două milioane de dolari pentru a îmbunătăți traficul în Los Angeles sau New York. Credeți că Liviu Iftode mai știe cum arată Sibiul? Se pare că da.

Rep.: Știu că în prezent lucrați la un proiect de cercetare privind îmbunătățirea traficului în orașe, pentru care ați și obținut o finanțare de 2 milioane de dolari. Am citit în presa din SUA că de acest sistem ar putea beneficia orașe precum Los Angeles sau New York, pentru început. Întrebarea mea este: dumneavoastră știți cât de aglomerată este Șoseaua Alba Iulia la prânz, sau cât de greu se găsește un loc de parcare pe strada Mitropoliei după ora 09.00?

L. I.: Mai întâi așvrea să clarific informația despre finanțare. Este vorba de un grant primit de la National Science Foundation, principala instituție federală americană care finanțează cercetarea în învățământul superior, pentru un proiect ce se va derula pe durata a trei ani, și în care sunt implicate Universitatea Rutgers și University of California at Los Angeles (UCLA). Evident, grantul NSF acoperă doar prima etapă din planurile noastre de cercetare în acest domeniu. Revenind la întrebare, sigur că știu ce se întâmplă pe Șoseaua Alba Iulia sau pe Strada Mitropoliei. Sunt din Cristian, și de câte ori vin acasă la tata, am ocazia să trăiesc atât experiența aglomerației de pe Alba Iulia cât și căutarea unui loc de parcare pe strada Mitropoliei sau mai jos spre Piața Cibin. Amândouă aceste situații produc poluare în zona centrului istoric. Din păcate, fluidizarea traficului sau creșterea numărului de locuri de parcare nu sunt soluții sustenabile pentru reducerea poluării în zonele centrale ale orașelor. Este cunoscut paradoxul lui Jevons, potrivit căruia eficientizarea utilizării unei resurse duce la un și mai mare consum al acelei resurse. În cazul parcărilor, mai multe locuri de parcare în centru îi încurajează pe cei care înainte evitau să folosească mașina, de teama că nu vor găsi unde să o parcheze, să o folosească și, astfel, problema parcării nu se rezolvă de fapt. În privința traficului, până când vom avea toți mașini electrice, soluția cea mai bună rămâne descurajarea traficului în zonele centrale prin impunerea unor taxe de poluare sau prin încurajarea variantelor care să le evite. De pildă, ce ar fi dacă s-ar percepe o taxă de circulație în zona veche a Sibiului sau în vecinatătea ei (să zicem corespunzatoare perimetrului definit de cea de-a treia centură de fortificații a orașului) în funcție de nivelul de poluare a aerului? Sau dacă, dimpotrivă, s-ar imagina un bonus (fie el și simbolic, să zicem o listare pe o rețea de socializare) pentru șoferii „buni cetățeni” care evită să circule în zona centrală în zilele unor spectacole în Piata Mare? Aerul în zona pietonală ar fi mai respirabil, cetatea ar rezista mai multe secole, iar oamenii ar face mai multă mișcare și ar fi mai sănătoși.

Rep.: Cum ați ajuns să studiați traficul și cu ce noutăți în domeniu puteți veni pentru îmbunătățirea lui?

L. I.: În Statele Unite, cercetarea este susținută atunci când are impact. Domeniille legate de controlul inteligent al traficului și mai ales tehnologiile informatice aplicate la autovehicule („vehicular computing”) sunt de extremă actualitate. A fost relativ simplu să transfer o parte din interesul meu în sisteme distribuite și rețele mobile spre domeniul comunicării între mașini. În esență, proiectul nostru va studia folosirea tehnologiilor de tip “wireless” pentru conectarea mașinilor (prin telefoane inteligente sau sisteme de navigație cu GPS) cu viitoarele semafoare inteligente și cu centrele de dirijare a traficului. Astăzi, mașinile sunt mai inteligente decât drumurile. Ele încorporează calculatoare pe când semafoarele au împlinit un secol fără să se schimbe prea mult. E timpul ca ele să comunice nu doar vizual cu mașinile/soferii ci și wireless. În proiectul nostru, vrem să conectăm „wireless” semafoare inteligente cu mașini inteligente pentru a putea ajusta viteza sau puterea acestora din urmă, sau pentru a transfera informații legate de taxe sau bonusuri de circulație, nivelul de poluare, etc. Important este ca toate acestea să se faca cvasi-automat, cu implicarea minimă a șoferului, pentru a nu afecta siguranța circulației.

Magia oraşului care nu se trăieşte din maşină

Rep.: Mai știți pe unde vin șoseaua Alba Iulia sau strada Mitropoliei în Sibiu? Când ați fost ultima oară în Sibiu?

L. I.: După cum cred că v-aţi dat seama, ştiu foarte bine unde sunt Şoseaua Alba Iulia sau strada Mitropoliei. Ultima dată am fost la Sibiu în iarnă, de Sărbători. Când vin în Sibiu, îmi place să bat străzile oraşului pe jos. Există o magie a oraşului care nu se poate trăi din maşină.

Rep.: Vă lipsește ceva anume din Sibiu sau din România? Cât de des reveniți în țară?

L. I.: Sigur, îmi lipseşte Sibiul şi îmi va lipsi mereu, oricât de des aş reveni în el. Mi-a lipsit şi când am plecat la Bucureşti, îmi lipseşte şi în America. Străzile, prietenii, anii de liceu la „Gh. Lazăr”. Şi România îmi lipseşte, în foarte multe feluri. Îmi lipsesc după-amiezile adormite de căldură din Bucureşti vara, cozile de la Teatrul Mic, sau mirosul mustăriilor toamna. Din păcate, sau din fericire, până la urmă, pentru liniştea mea, ce imi lipseste cel mai mult mai există doar în amintirile mele. Dacă va uitaţi însă pe pagina mea de web, veti vedea că am rămas „legat” de România şi de Sibiu. Vin în ţară, implicit şi la Sibiu, aş spune chiar foarte des pentru distanţa de la care vin, cel putin de trei ori pe an în ultimii ani,  uneori mai des. De câte ori am o conferinţă sau o întâlnire undeva în Europa, îmi fac timp să trec şi prin ţară pentru câteva zile. În vacanţe, vin cu soţia (şi ea tot din Sibiu) şi atunci stăm mai mult. Colaborez cu profesori şi studenţi de la Facultatea de Automatică şi Calculatoare de la Universitatea Politehnică Bucureşti, pe care am absovit-o cu mulţi ani în urmă, în câteva proiecte, unul chiar legat de trafic şi comunicarea între maşini. Rezultatele unui asemenea proiect în domeniul semafoarelor cu ciclu adaptat la trafic au generat un articol care a fost mediatizat atât în Statele Unite cât şi în România.  Pentru noul proiect, îmi propun să colaborez şi cu o echipă de la Catedra de Calculatoare a Universităţii „Lucian Blaga”. Am discutat şi cu primarul Sibiului despre un posibil microproiect de cercetare care să studieze relaţia dintre trafic şi poluare în Sibiu.

Rep.:  Povestiți-ne, pe scurt, cum ați ajuns să studiați la Princeton University?

L. I.: Am făcut studiile de doctorat în știința calculatoarelor la Universitatea Princeton imediat după Revolutie. Am fost, cred, primul român admis la Princeton cu bursă de student acordată de universitate, așa cum se acordă aproape tuturor studenților la doctorat în Statele Unite (americani sau străini). Înainte de Revoluție, am avut șansa să dezvolt un sistem de operare de tip Unix la Institutul de Tehnică de Calcul București, unde un director tânăr a avut curajul să îmi încredințeze un proiect de o asemenea anvergură. Acest proiect mi-a deschis un drum în cercetare. După Revoluție, în 1990, împreună cu un grup de 7-8 prieteni din București, toți absolvenți ai Facultății de Automatică, am aflat de posibilitatea aplicațiilor pentru doctorat la universitățile americane și ne-am „întrecut” în testele GRE necesare admiterii. Am împrumutat bani de la prieteni ca să platesc testele și taxele de aplicații. Toți am fost admiși la universități de prestigiu din Statele Unite. Eu am ales Princeton pentru că auzisem că Einstein fusese acolo (deși nu la universitate, asta am aflat mai târziu), și pentru că am vrut să lucrez în domeniul sistemelor de operare. Mi-a fost greu să plec din țară, nu m-am gândit niciodată la asta. Părintii, soția, și câțiva prieteni apropiați m-au susținut. La Princeton, am avut și șansa unui îndrumător de doctorat de excepție. Norocul meu a fost să întâlnesc oameni speciali în viața mea fără de care drumul spre Princeton și dupa nu ar fi fost posibil.

Îndrăgostit de Princeton

Rep.: Care au fost primele impresii?

L. I.: Ştiam că Princeton-ul este una din universităţile private de elită, creată în perioada colonială, care formează împreună cu alte şapte universităţi asa-numita Ivy League. Când am ajuns, m-au impresionat frumuseţea campusului şi modestia oamenilor mari în preajma cărora m-am aflat dintr-odată. Am descoperit aici că excelenţa intelectuală autentică nu este ostentativă. M-am îndrăgostit pur și simplu de Princeton și atunci când am terminat studiile de doctorat, deși am avut multe oferte, inclusiv de la alte universități din Ivy League, am ales Rutgers-ul, care este foarte aproape de Princeton, unde locuim și acum.

Rep.: Ce sfat ați oferi tinerilor sibieni care văd în dumneavoastră un model, și sunt interesați să-și continuie studiile în SUA sau în străinătate?

L. I.: Sincer, nu cred că eu așputea fi un model potrivit pentru ei. Există tineri sibieni deosebiți care sunt studenți de succes la mari universități în Statele Unite, și care ar putea fi modele mai aproape de vârsta lor. Modelele nu trebuie însă căutate așa departe. Eu cred că modele sunt mai puternice atunci când sunt aproape. În ultimul timp, am avut câteva experiențe care mi-au confirmat că există oameni de excepție în Sibiu, medici, profesori, şi de alte profesii, care ar putea fi modele reale prin profesionalismul și dedicația lor. Din păcate, despre acești oameni de lângă noi nu se vorbește niciodată destul.

Sfaturi pentru cei ce vor sa studieze în Statele Unite sau în străinătate? Mai întâi, eu cred că nu e nimic rău că unii tineri români aleg să studieze în străinătate. Să nu uităm că intelectualii noștri din secolul XIX care au creat România modernă s-au format mai toți în străinătate. Marii români ai secolului XX prin care România a devenit cunoscută în lume au studiat în străinătate și uneori au și trăit în străinătate . Nu trebuie așadar să culpabilizăm ci dimpotrivă, să încurăjam intenția unor tineri de a studia în străinatate. Dacă mă refer doar la Statele Unite, cei ce vin să studieze aici au șansa să se pregătească în cele mai renumite universități din lume, să întâlnească și să lucreze cu profesori și studenți din toată lumea, să înțeleagă mai repede cum va arată societatea planetară a secolului XXI. Unde vor lucra sau trăi după ce termină studiile este cu totul altă poveste, cu alte cauzalități și soluții. Când mă întâlnesc cu studenți sau elevi din Sibiu și din țară încerc să le prezint mai întâi o imagine cât mai exactă despre America și despre universitățile americane. Nu cea din filme. Studiile în Statele Unite înseamnă cel puțin trei lucruri: excelentă, pasiune și implicare. Dincolo de procesul de admitere, care este unul extrem de competitiv (cam 20.000 de aplicații anual, sub 9% admiși la o facultate precum Princeton-ul), pentru a studia cu succes la aceste școli trebuie să excelezi într-un domeniu (știintă, artă, sport), să fii pasionat de acel domeniu, și să participi activ la viața comunității. Un tânăr care se gândește să studieze în Statele Unite la o universitate de vârf trebuie să fie convins că strălucește în toate cele trei privințe. Este de asemenea bine de știut că mai toate aceste universități de vârf din Statele Unite acordă azi burse studenților admiși ținând seama doar de situația materială a părinților. Princeton este prima universitate care a introdus acest tip de burse în 2001.Universitatea americană este o experienţă de viaţă absolut extraordinară de care te poţi bucura cu adevărat numai dacă şi tu eşti sincer cu ea.

Ştiinţa nu mai are frontiere

Rep.: V-ați gândit vreodată să vă întoarceți în țară, pentru a vă continua munca aici?

L. I.:Îmi place foarte mult ceea ce fac acum. În acelaşi timp sunt foarte conectat la ce se întâmplă în ţară şi colaborez cu cei din ţară. Lumea de astazi este una a globalizării şi a interconectării permanente, în care nu trebuie să fii fizic prezent pentru a participa la o activitate locală. Contribuţiile în ştiinţă nu mai au de mult frontiere. Şcoala se transforma şi ea, cursurile vor fi online, studenţii vor putea învăţa de la profesori aflaţi oriunde în lume.  Aş generaliza întrebarea dumneavoastră. Există şi vor exista întotdeauna profesori universitari şi oameni de ştiinţă de origine română în afara României, în Statele Unite sau în altă parte, în diverse domenii, dintre care unii probabil exceptionali. Ei ar putea fi pentru România o resursă mai importantă, mai „ecologica” şi „mai inepuizabila” decât aurul de la Roşia Montană (ca sa fac o comparatie de actualitate J).  Întrebarea nu este dacă aceştia se vor întoarce în ţara, ci dacă cei din ţară ştiu cum să creeze punţi spre ei pentru a-i conecta la ştiinţa şi educaţia din România.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

3 comentarii

x

Acum 12 ani

eu as fi de acord cu o taxa pentru cei care circula in perimetrul centrului istoric, inclusiv pt masinile angajatilor primariei. sunt de acord cu introducerea unui transport ecologic(nu desfiintarea lui). Sunt de acord cu introducerea unor benzi exclusive pt. mijloacele de transport. sunt de acord cu sistematizarea intersectiilor si cu vopsirea lor civilizat si nu in dulcele stil romanesc. sunt de acord cu introducera sensului unic pe saguna-dealului-banatului dar si cu sens unic pe urcare pe victoriei si de coborare pe dumbravii exceptie facand benziile mijloacelor de transport. sunt de acord cu sincronzarea semafoarelor, facuta insa cu cap...nu intermitent la ramada dupa ora 23 iar la farmacia 24 sa stai la rosu la 3 dimineata. Dar cine sa faca toate aceste lucruri???
Raspunde

jaco

Acum 12 ani

Bravo Iftode, poate apeleaza si primaria la serviciile tale. Oricum, cred ca ai face treaba mai buna decat nemtii parasutati pe-aici, pentru ca simti mult mai bine decat ei timing-ul orasului.
Raspunde

rosu

Acum 12 ani

cel mai bun sfat : \" Când vin în Sibiu, îmi place să bat străzile oraşului pe jos. Există o magie a oraşului care nu se poate trăi din maşină.\" Nu tu poluare, nu tu goana dupa un loc de parcare...
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus