Decanul de la Drept, condamnat penal pentru coruptie

 

Povestea decanului Facultății de Drept din cadrul Universității Româno-Germană din Sibiu este de-a dreptul savuroasă, așa cum este aceasta prezentată în sentința dată pe 8 septembrie 2011 de către Curtea de Apel Alba. 

Timp de 13 ani, până în octombrie 2005, Titus Serediuc a lucrat, printre altele, ca inspector de specialitate în cadrul Consiliului Județean Sibiu. ”Printre atribuțiile sale s-au aflat și cea de îndrumare și sprijinire a activităților consiliilor locale cu privire la conducerea registrului agricol, precum și cea de participare din partea Consiliului Județean Sibiu, în comisia de aplicare a Legii 18/1990 a fondului funciar, de pe lângă Prefectura județului Sibiu”, se arată în decizia penală a instanței din Alba. Prin natura serviciului său, Serediuc a descoperit că cinci parcele de teren aflate în zona Muzeului Astra, care ar fi trebuit să aparțină Statului Român, figurau, de fapt, în cartea funciară, pe numele vechilor proprietari sași. Potrivit instanțelor și a procurorilor care au cercetat cazul lui Serediuc, acesta a profitat de poziția sa și a solicitat o serie de date despre vechii proprietari de la Inspectoratul de Poliție și de la Parohia Evanghelică. ”Întrucât aceste date nu erau publice, acesta creează aparența că datele sunt solicitate de Primăria municipiului Sibiu, pentru clarificarea situației juridice a unor terenuri”, arată instanța. ”Titus Serediuc a obținut informații care nu erau destinate publicului și s-a folosit de acestea în momentul în care, în cursul anului 2005 solicită Judecătoriei Sibiu să se constate uzucapiunea de peste 30 de ani în favoarea sa asupra terenurilor (...) aparținând pârâților Dandler Rudolf și Bell Adalbert (vechii proprietari – n.r.)”.

 

Povestea  cu picioare scurte

 

Când a cerut Judecătoriei Sibiu să constate că folosește de mai bine de 30 de ani două terenuri și, prin urmare, se cuvine să le treacă pe numele său, Titus Serediuc a susținut că acele terenuri au fost obținute de tatăl său în noiembrie 1975, fără niciun înscris. Una dintre parcele, susținea Serediuc, a fost obținută în acel noiembrie 1975 de la Dandler Rudolf, persoană care, de fapt, decedase  în iunie 1973. Locuind în Timișoara, Serediuc s-a mutat la Sibiu câțiva ani mai târziu, mai precis în 1981, când a început cursurile universitare aici. În procesul de la Judecătorie, actualul decan de la Drept a adus și un martor – fost coleg în cadrul CJ Sibiu – care a declarat instanței că știa că Serediuc are un teren în apropiere de Pădurea Dumbrava și că l-a și ajutat la defrișarea de arbori de pe terenul respectiv. Un al doilea martor chemat de Serediuc a povestit instanței că decanul de la Drept are grădini, fânaț și pomi fructiferi în zona amintită. Prin urmare, Judecătoria Sibiu admite acțiunea de uzucapiune și dispune întabularea dreptului de proprietate pe numele lui Serediuc.

”Observând facilitatea cu care a fost admisă acțiunea sa în uzucapiune, inculpatul Serediuc Titus și-a adus aminte că mai posedă un teren în folosință din luna noiembrie 1976, aparținând pârâților Schuster Daniel și Schuster Maria”, arată instanța din Alba. Prin urmare, în august 2007, Serediuc se adresează din nou Judecătoriei Sibiu, pentru a-i fi recunoscut dreptul de uzucapiune asupra celorlalte trei parcele de teren rămase în CF pe numele vechilor proprietari.

De aici, însă, povestea se complică pentru Serediuc. Reprezentanții Consiliului Județean descoperă că o parte din terenurile din Muzeul din Dumbravă (aflate sub lacul din muzeu) sunt întabulate pe numele unor persoane fizice. Prin urmare, cer să intervină în procesul în care Serediuc cere întabularea ultimelor trei parcele și sesizează Poliția Sibiu, acuzându-l pe Serediuc de declarații false și pe cei doi martori ai săi de mărturie mincinoasă.

 

Care sunt terenurile?

 

Pe tot parcursul procesului penal care a urmat la Judecătoria Sibiu și, ulterior, la recurs, la Curtea de Apel Alba, Titus Serediuc a susținut faptul că terenurile la care făcea el referire sunt situate între gardul Muzeului din Dumbravă și linia de tramvai Sibiu – Rășinari. De cealaltă parte, CJ Sibiu și procurorii au susținut că numerele topo ale terenurilor pe care le-a trecut Serediuc pe numele său corespund unor parcele aflate sub lacul din Muzeu.

Curtea de Apel îl contrazice pe Serediuc. ”Rezultă cu claritate că inculpatul nu a posedat în mod efectiv terenurile în litigiu (...), fiind vorba de un teren cu destinația pădure care are vegetație doar cu arbori de vârstă înaintată, aspect ce ar fi făcut înainte de 1990 imposibilă efectuarea unei activități de întreținere”. În realitate, susține instanța, terenurile respective erau, în 1960, terenuri agricole, acoperite ulterior de lacul amenajat în zonă. ”Înscrisurile probează fără dubiu caracterul mincinos al afirmațiilor și susținerilor inculpatului (Titus Serediuc – n.r.) cu privire la presupusele relații contractuale dintre tatăl său și numitul Dandler Rudolf, persoană care era decedată în 1975, perioadă pe care inculpatul o invocă în speță ca fiind momentul înțelegerii părților asupra posesiunii imobilului în litigiu”.

Merită amintit că, după ce și-a întabulat primele două terenuri, Serediuc a vândut o parcelă de 1.700 de mp unuia dintre martorii săi pentru suma de 30.000 de lei. Derizorie, susține instanța, care consideră această vânzare drept o răsplată. Cei doi martori au fost condamndați, fiecare, la un an de închisoare cu suspendare și trei ani termen de încercare, pentru mărturie mincinoasă și fals în declarații.

Titus Serediuc a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare și la cinci ani termen de încercare pentru folosirea de informații care nu sunt destinate publicității și pentru instigare la mărturie mincinoasă și la fals în declarații.

 

Ce spune Serediuc?

 

În mod normal, Titus Serediuc nu mai are dreptul de a ocupa funcția de decan al Facultății de Drept din cadrul Universității Româno-Germane. ” Nu mai am acces la funcție de conducere, că sunt decan al Facultății de drept. Nu îmi mai depun candidatura”, a declarat, pentru Turnul Sfatului, Titus Serediuc.

Referitor la cele două procese (cel de la Judecătoria Sibiu, și cel de la Alba), în urma cărora a fost codamnat penal, Serediuc spune că a promovat cale de atac la instanțele europene. ”Nu am fost judecat conform legilor românești. Am dat în judecată sentința. Să fie rejudecată sau să fie retrimisă în România să rejudecăm pe baza codului de procedură civilă, penală, conform actelor normative în vigoare. Am fost învinuit, o dată inculpat, o dată învinuit, nici nu știam. Acolo a fost o confuzie”, susține Serediuc. Confuzia la care face aluzie este cea legată de terenurile în discuție: sub lac sau lângă linia de tramvai. ”Locul e cum se intră în Muzeul din Dumbravă, între gard și linia de tramvai. Mergeam la un grătar, cu prietenii, serveam, curățam locul”, susține Serediuc. În tot cazul său, el susține că reprezentanții CJ sunt incompetenți, că procurorii au lucrat sub presiune, și că instanșele au fost într-o nebuloasă. ”Mă consider absolut nevinovat. Nu am prejudiciat Consiliul Județean cu absolut nimic. Altfel le percepeam o dobândă, o chirie ceva. Dar nu am cerut nimic. Ei nu, că e al lor. Acum, stați un pic, nu fiți obraznici”.