Joi,
28.10.2021
Cer Senin
Acum
-4°C

O observatie si o urare

Duminică, frații noștri creștini catolici și protestanți au sărbătorit Învierea Domnului. Cum este obiceiul papalității, după servicul religios al primei zile de Paști, Sfântul Părinte a pronunțat din balconul Catedralei Sfântul Petru celebrul salut „Urbi et Orbi”, în fața a peste 100 000 de credincioși din Roma și din întreaga lume. Este unul dintre cele mai emoționante momente ale lumii creștine de astăzi, transmis de mijloacele de difuzare contemporane în toată lumea și care are, în consecință, un ecou emoțional de prim rang!

Este absolut remarcabil fiorul care traversează întreaga lume creștină, de pe toate continentele, în momentul în care unul dintre marii conducători ai acestei uriașe comunități de simțire întru Hristos transmite urările sărbătorești în limba fiecărei etnii cu număr semnificativ de creștini catolici. Momentul este din ce în ce mai semnificativ, pe an ce trece, din cauza dezbinării tot mai accentuate dintre confesiunile creștine și din cauza avansului nestăvilit al religiilor anti-creștine: islamismul, budismul, neo-păgânismul…

Într-un elan firesc și tot mai binevenit, comunități catolice de pe toate continentele, chiar din țări foarte mici, își fac simțită prezența în Piața San Pietro din Vatican – în haine festive, cu pancarte și drapele naționale, cu urale și cântece! Este o adevărată sărbătoare a calendarului religios creștin, o sărbătoare a spiritului și a solidarității unor oameni foarte diferiți – uniți în gând, în simțire – sub blânda poruncă a lui Hristos!

De aceea ne întrebăm, uimiți de fiecare dată, unde sunt românii la această celebrare creștină, transmisă în direct pentru două miliarde de oameni? Mai ales că Papa rostește urările în limba română întotdeauna printre primele zece mesaje (din cele cca. 65 de limbi)! Pentru că în România sunt peste douî milioane de catolici și greco-catolici și, mai mult, chiar în aceste zile, sunt bine stabiliți în Italia câteva zeci de mii de români catolici și greco-catolici… Nu recunoaștem din nou, pentru a nu știu câta oară, păcătosul obicei al neamului de a fi nesolidar, de a se împrăștia cu prima ocazie, de a nu se putea uni în jurul interesului național? Sau cei stabiliți (fie și temporar) în Italia nu se mai simt deja solidari cu neamurile, prietenii, poporul din mijlocul căruia au plecat?

Mă uitam cu câtă bucurie saluta Sfântul Părinte, după anunțarea limbii în care urma să rostească urarea de Paști, fiecare izbucnire de urale a grupului național respectiv! Și făcea semn către acel grup din Piața Sfântul Petru… Era ca o nouă binecuvîntare adresată etniei, neamului acela, care și-a trimis solii plini de viață în „centrul lumii” – Roma eternă! Că doar mereu ne place să ne revendicăm și de la această „urbe” originară…

Aceasta a fost mica mea observație (amară). În pragul aceleiași sărbători tutelare, de astă dată a ortodocșilor și care nu este mediatizată pe marile fluxuri de informații, primiți urarea tradițională:

Vă dorim tuturor să primiți în suflete lumina învierii lui iisus hristos! Săptămâna luminată să vă aducă darurile de spirit ale creștinătății! La mulți ani!

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus