REGIUNEA SIBIU PROIECTUL MEU CU VOTUL TAU! Regionalizarea, o necesitate, nu un moft! (P.E.)

Fără reorganizarea administrativ-teritorială a țării este de neconceput dezvoltarea economică și socială a României, atât din perspectiva europeană, cât și din considerente interne.

Există, fără îndoială, o motivație amplă și extrem de serioasă, care determină și impune urgentarea reorganizării administrativ-teritoriala a României, în principal prin înființarea regiunilor, ca unități administrativ-teritoriale funcționale, ca structuri de decizie, de autoritate și ca parteneri contractuali.

Regiunea, ca structură administrativ-teritorială, reprezintă, în statele avansate din UE, principalul factor al dezvoltării economice, dar și un cadru al dezvoltării democrației, al păstrării și al valorificării tradițiilor locale și a particularităților culturale.

Toate țările care au aderat cu mai mulți ani în urmă la Uniunea Europeană, au realizat organizarea administrativ-teritorială pe structuri regionale, după anul 1990, conștientizând faptul că altfel nu ar fi putut participa activ la proiectele de dezvoltare regională. Pentru statele care au aderat la Uniunea Europeană în ultimele două valuri, reorganizarea administrativ-teritorială prin înființarea regiunilor, a reprezentat un standard european, care trebuia îndeplinit ca o etapă obligatorie pentru a avea acces la fondurile europene.

O încercare de regionalizare ratată

Organizarea administrativ-teritoriala actuală a României este greoaie și ineficientă, dimensiunea județelor și numărul lor constituind un obstacol aproape insurmontabil în aplicarea oricăror masuri de politică regională. O încercare de depășire a acestui obstacol a fost făcută în anul 2004, prin promovarea Legii nr.315 privind regionalizarea României, prin care au fost stabilite opt regiuni de dezvoltare. Din păcate, prin această lege, s-a creat doar un cadru artificial, birocratic și aproape nefuncțional, bazat doar pe acorduri de asociere între județe, regiunile astfel înființate neavând niciun organism de decizie, nici posibilitatea de a intra în raporturi juridice fără acordul tuturor județelor aflate în componența unei regiuni. Funcționarea defectuoasă, de fapt nefuncționare organizării regionale conform Legii nr.315/2004, este lesne evidențiată, dacă ne oprim doar asupra numărului aproape insignifiant al proiectelor de dezvoltare regională și la atragerea extrem de scăzută a fondurilor europene care ar fi permis derularea acelor proiecte.

În România, după aderarea la Uniunea Europeană, între anii 2007 și 2011 nu a existat o politică regională propriu-zisă, ci doar o variantă dâmbovițeană, un compromis, care nu a dat și care nici nu avea cum să dea rezultatele scontate. Trebuie să fac precizarea că toate programele și proiectele operaționale care au fost finanțate începând cu anul 2007, au fost elaborate și implementate într-o inconfundabilă varianta românească, fiind asimilate unor politici regionale europene, administrate însă… de ministerele din componența Guvernului României ?!

Un proiect care nu mai poate fi amânat

Experiența istorică a ultimilor ani, dar mai ales realitățile economice și sociale care continuă să se perpetueze implacabil, vor impune cu certitudine o decizie politică în viitoarea legislatură, care să conducă la promovarea unei legi cu adevărat europene a reorganizării administrativ-teritoriale a României.

În acest sens am întocmit un proiect legislativ pe care îl supun dezbaterii în campania electorală, având convingerea că în măsura în care voi reuși să-l fac pe deplin înțeles se va bucura de acordul și de sprijinul populației.

Adoptarea acestei legi fiind o necesitate istorică și o cerința obiectivă a dezvoltării viitoare a României, îmi exprim și cu acest prilej convingerea că va fi adoptată în varianta pe care o voi înainta în această lună Parlamentului, indiferent care va fi structura acestuia în viitoarea legislatură și indiferent care vor fi forțele politice care vor forma guvernul. Proiectul legislativ pe care îl propun, este pe deplin realizabil dacă formațiunile politice parlamentare care se vor apleca asupra lui, vor renunța la orice interese politice sau de grup și vor avea in vedere numai interesul național. Aspectele tehnice ale proiectului sunt multiple și desigur greoaie pentru o expunere detaliată, dar trebuie să subliniez faptul că legea care va fii adoptată nu va impune desființarea sau modificarea structurilor teritoriale existente.

Acest proiect legislativ  va putea fi adoptat numai cu acordul și cu sprijinul populației, ceea ce reclamă o dezbatere largă a sa , pentru înțelegerea importanței și a avantajelor care vor fi cu siguranța evidente.

În aceasta primă prezentare a proiectului legislativ pe care îl susțin voi enumera doar cele 14 centre de dezvoltare regională și județele care intră în componența acestora:

Iată care sunt ele:

Bucuresti : București, Ilfov, Giurgiu;  Oradea: Bihor,Satu Mare, Baia Mare; Cluj Napoca: Cluj, Sălaj, Bistrița Năsăud; Sibiu: Sibiu, Alba, Mureș; Brașov: Brașov, Harghita, Covasna; Timișoara: Timiș, Caras Severin, Mehedinți; Arad: Arad, Hunedoara, Gorj; Craiova: Dolj, Olt, Vâlcea; Pitești :Argeș, Dâmbovița,Teleorman;Ploiești: Prahova, Buzău, Ialomița; Constanța: Constanța,Tulcea, Călărași; Galați: Galați, Brăila,Vrancea; Suceava:  Suceava, Neamț, Botoșani; Iași:Iași, Bacău, Vaslui

 

DEPUTAT, 

Cornel Știrbeț

 

(Acest text este publicitate electorală, marcat cu inițialele P.E. în titlul articolului)