Unde se termina multiculturalismul

Bunică-mea a fost unguroaică, al meu tată vorbește ungurește și în somn, de e nevoie, fetele cele mai faine la discoteca din Cristuru Secuiesc le găseam. Prin urmare nu am nici cea mai mică urmă de resentiment față de maghiari sau orice altă minoritate. Pur și simplu trăim cu toții, mai bine, mai rău, împreună, în aceeași Românie în care sentimentul apartenenței la o națiune sau alta pare de cele mai multe ori ultimul lucru la care mai ai chef să te gândești.

Consider că discursul șovin al unuia precum Vadim, atitudinea deplasată a unui, din fericire, fost primar Gheorghe Funar sau exagerările de formă ale unor ”extremiști” de dreapta ce se strâng cu cagule în grupuri mici pe străzi lăturalnice nu trebuie să își regăsească adepți într-o ”soțietate” ale cărei ”prințipuri” se vor europene.

Cu toate acestea, reînhumarea lui Nyiro Joszef cred că merita o discuție prealabilă. Căci nici eu nu știu cine a fost și ce a făcut. Dar am întrebat. Pe un fost decan de Istorie care a început să îmi recite din cărticele literare – habar nu avea de om. Pe un fost profesor de istorie care a prins al doilea război mondial și care ”ar mușca din unguri”. Nici așa nu e bine. Am întrebat pe cei de la ”Elie Wiesel”, care au scotocit și scotocesc după documentele holocaustului și mi-au spus că nu e bine. Ambasada Ungariei nu mi-a răspuns nimic, la fel precum cei de la ”Pro Odorheiu”. În schimb mi-au răspuns (surprinzător, neîntrebați) alții, care mi-au transmis oarecum amenințător că ce părere aș avea dacă s-ar ocupa de istoria familiei mele.

Din toate întrebările și răspunsurile primite înțeleg cel puțin un lucru: despre Nyiro Jozsef ar fi meritat discutat, înainte de a se proceda la invitarea gărzii de onoare a Adunării Naționale Maghiare care să însoțească un tren cu oseminte pe teritoriul unei țări ale cărei autorități recomandă cel puțin ”discreție”.

Doar că nimeni dintre ”oficiali”, fie dintr-o parte – maghiară -, fie din cealaltă, nu deschid discuția. Tensiunea este în evidentă creștere și fiecare face ce-l taie capul, preferând să privească în altă parte. Parcă multiculturalismul însemna mai ales să poți discuta unul cu celălalt, indiferent ”de culoare”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi