Cum naiba să răcești în miezul verii? Uite că se poate și e cum nu se poate mai rău. Având în gând misiunea de a-mi face conștiincios treaba și dorința în suflet de a nu-mi mai curge mucii în halba de bere, mă gândesc urgent la un loc cu verdeață, unde nu adie zumzet de aer condiționat. Bașca, mintea lucrează mai ceva ca un muncitor chinez necalificat și mă înghesuie spre gânduri cu mâncare iute, ca să scoată microbul din organism.
Cum restaurantele asiatice erau pe sfârșite, nu-mi rămâne decât posibilitatea de a lua ceva românesc, iute. Mă avânt spre zona Sub Arini cu viteza luminii și îmi opresc calul în poarta Restaurantului Silva. Locuri de parcare gârlă, iar verdeață pentru bidiviu, cât cuprinde. Chit că e tăiată aproape de rădăcină, de frica căpușelor. Leg calul și mă reped pe scări să înhaț un scaun pe sub vreo umbrelă.
M-am așezat lângă masa ocupată de trei femei de vârsta a doua, spre a treia. Nu-mi trag bine respirația, că un chelner își face apariția. Îl reped înapoi după o cola. Nu se potolește și se întoarce iar, în maxim cinci minute. Îl mân la bucătărie după o ciorbă ardelenească. Se întoarce cu ea fierbinte, însoțită de un ardei proaspăt. Îl descopăr extrem de pișcăcios și-l mănânc până aproape de cotor, în speranța că răceala din mine o va lua la fugă spre Stadionul Municipal. Barem să alerge cineva și pe acolo, că se prind iar buruienile. Nu se dă bătută și cer și-o porție de antricot de vită. Refuz garnitura de cartofi natur și solicit o minunăție de cartofi gratinați stropiți cu câteva frunze de rozmarin. Ospătarul vine buluc peste mine cu farfuria plină. Și surpriză: pe-o latură îmi zâmbește alb un sos de hrean. Proaspăt și bun. Nici nu bag în seamă carnea de animal ierbivor, pentru că hreanul primește toată atenția mea. Mai cer o cola și am timp să trag cu urechea la poveștile femeilor. Vorbesc despre mazăre. ”Când gătea maică-mea nici nu auzise de mazăre. Exista doar fasole”. Trec apoi repede la coafuri. ”Am văzut că se poartă iar bretonul. Tu ți-ai mai lăsa?„ Și ajung repede la Băsescu. ”Și Ponta ăsta, nu pricepe nimic. Omul ăsta s-a chinuit opt ani să facă o imagine țării și se bagă acum Ponta în seamă. Ce pricepe el din disucțiile ălea?” ” Suntem ca în anii 50”, zice alta. ”Mai rău, ca în anii 30”, o contrazice o a treia. E clar, femeile nu se plictisesc niciodată.
Las ”Clubul Femina” în pace, mai ales că și-au comandat un rând de înghețate. Mă scol suflându-mi a treizecea oară nasul și mă îndrept spre cal. Nechează fericit. Afară e plin de soare și eu sunt răcit.
Restaurantul Silva e numai bun pentru zilele însorite de vară. E liniște, nu se chinuie nimeni că încarce atmosfera cu vreun radio, iar ospătarii sunt prompți, aproape de agasare. Două cola, antricotul și ciorba au fost 45 de lei, bani considerați investiți în sănătate.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Ultimele comentarii
Acum 40 minute
Matei
Acum 43 minute
Emil
Acum 1 oră
John
Acum 1 oră
John
Acum 1 oră
Adina