Prin parlament si la guvern bantuie strigoii

Perplex! Siderat! Blocat! Acesta este sentimentul degajat din desfăşurările ultimelor două luni de guvernare ale puterii USL-iste. În ruptul capului n-aş fi crezut că în anul 2012, în România s-ar putea petrece aşa ceva. Pur şi simplu, cuvintele, dar nici judecata normală, nu sunt în stare să exprime la adevărata tensiune sensul şi semnificaţia actuală, dar cu deosebire de perspectivă, ce se degajă din produsele politice rău mirositoare ale actualei puteri. Să le luăm la rând:

- numirea în posturi ministeriale şi de mare răspundere făcută în stil infantil, pe picior, cu consecinţele cunoscute: demisii în cascadă pe plagiate; demisii pe incompatibilităţi; incompetenţe sau şi mai rău, servilism umilitor, compătimitor( vezi cazul de la externe).

- manevre lamentabile, ostentative, de compromitere a justiţiei, de sustragere de la răspundere în faţa legii (Năstase,Voiculescu).

- „onor” Parlamentul României emite o decizie (declaraţie) prin care încalcă flagrant Constituţia adoptată prin vot direct de popor, prin referendum, respectiv art.8o alin.1, atunci când îl „împuterniceşte” pe primul ministru Ponta să reprezinte România la CE, iar acesta invocă  murdăria drept legitimare în faţa organismelor internaţionale (vezi Decizia Curţii Constituţionale).

- lipsa ruşinii ca să nu mai vorbim de onoare, din partea unui român aşezat în scaunul de prim ministru al ţării prins în flagrant delict de plagiat, adică de furt de idei pentru a-şi „confecţiona” o aşa zisă personalitate, urmată de tupeu şi sfidare a elementarului bun simţ de a nu-şi recunoaşte indemnitatea. Pata pe obrazul său şi deopotrivă al României, aplicată cu puternic tuş negru atât în interior dar mai cu seamă în văzul lumii dinafară ne aruncă  în mahalaua scoasă din uz a Europei.

- atentat perfid la instituţiile democratice ale ţării, la justiţie (Curtea Constituţională, Înalta Curte, Consiliul Superior al Magistraturii), la cultură (Institutul Cultural Român), la independenţa Monitorului Oficial, la organisme de statut academic-universitar (Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Cerficicatelor Universitare) cu acuze ticluite în stil neaoş securist la adresa lor.

- slugărnicie fără margini în spiritul celui mai deşănţat servilism pentru a apăra poziţia şi imaginea decalibrată a unui ins pătruns, fără limite, fără scrupule de morbul măririi, de morbul puterii. Un universitar de talia lui Marga se prosternează în faţa dictatului premierului pe tema legitimării delegaţiei la CE, un ministru interimar la învăţământ recurge la ordine penibile desfiinţând, în ultimele 4 ore (nici măcar 12) organismul chemat, potrivit legii, să decidă dacă isprava primului ministru este sau nu un plagiat, după care formează altul după tipicul alcătuirii F.S.N. Vă mai amintiţi?: pe primele locuri, aşezaţi fără a fi măcar consultaţi, dizidenţii de vază în frunte cu Doina Cornea, după care un şir lung de nume complet necunoscute menite a asigura manevra votului. Aşa şi acum. Peste cei 20 alţi 25 pentru a fi siguri de rezultat.

  - peste toate – ca să limităm aci enumerarea – un om în fruntea guvernului care nu dă nici o ceapă degerată pe valorile etice şi morale, pe cuvântul dat pe care-l calcă tot la a doua intervenţie, care „recunoaşte” deciziile justiţiei( CCR ) nesocotindu-le, care acceptă, de dragul puterii, să se facă de tot râsul în faţa opiniei publice internaţionale.

Un reputat ziarist a asemuit actuala conjunctură cu cea care l-a adus pe Hitler la putere în 1933. Voi spune că putem de asemenea face comparaţie şi cu cele petrecute în Rusia în 1917 sau cu cele petrecute la noi în 1990. Mai subtili decât Hitler, ceilalţi, Lenin ( şi apoi Stalin), Iliescu şi ai lui, au mimat democraţia asigurându-se de susţinere prin promisiuni mincinoase în scopul tocmai de a o submina în substanţa ei, de dragul puterii. În toate aceste cazuri, populaţia a căzut pradă megalomaniei paranoice. Ce vedem sub ochii noştri este stupefiant. Totul se subsumează luptei cu preşedintele Băsescu, ultima redută în calea cuceririi depline a puterii. Ce contează că economia o ia la vale, că leul se clatină în faţa valutelor străine, că pentru a face faţă unor promisiuni sociale peste capacităţile economiei ne împrumutăm încărcând factura viitorului, că în acelaşi scop umblăm la rezerva valutară a Băncii Naţionale adunată cu multă trudă.( A se vedea avertismentul voalat al guvernatorului Mugur Isărescu în chestiune). Nu, primul ministru nu face insomnii pe aceste teme. Le-a dat în grija ministrului Florin Georgescu care acesta pare să stabilească agenda de lucru a guvernului. Ponta, secondat aproape de Antonescu, au ce au cu Băsescu. El nu-i lasă să doarmă.

Nici măcar aceste atitudini nu reprezintă cel mai mare pericol pentru România. După ce s-au desprins de PDL, cei de la UNPR a căror crez politic declarat era progresul României, se lasă ademeniţi de cântece de sirenă. Au promis că vor sprijini USL şi actualul guvern numai dacă va guverna în întâmpinarea ideilor lor. Iată-i oferindu-şi serviciile în procesul de degradare gravă, de derapaj grav de la economie dar mai cu seamă de la democraţie. Acelaşi lucru se poate spune şi despre minorităţi,(se pare) inclusiv cea maghiară. Şi nici aceste atitudini n-ar oferi semnalul cel mai grav. Se cunosc prea bine interesele politice ale tuturor împricinaţilor. Cu evidenţă, cel mai grav lucru este că poporul îi aprobă, îi aplaudă. Bazat pe promisiuni deşarte, zălogit minciunii omnitelevizate,  îi excomunică pe cei care au pus pe picioare justiţia, care au înlăturat steguleţele roşii de pe harta aderării la UE ( justiţie, interne, agricultură, mediu), care ne-au condus cu curaj şi responsabilitate printr-o gravă criză scoţându-ne la liman. În mod normal, în mod firesc, astfel de grave greşeli se plătesc. Exemplele anilor 1917, 1933, 1990 stau mărturie. Până să se conştientizeze acest lucru, pe orizontul speranţelor noastre vădit neîmpărtăşite, strigoii bat voioşi din pinteni.