Despre cum sa traim mai bine in oras

Viața într-un oraș depinde de multe determinante. Pe lângă climă, relieful pe care e așezat, facilitățile de transport și faptul că se află sau nu într-un nod de circulație, există elemente interne, care țin strict de tipul de comunitate ce s-a dezvoltat (de câte decenii sau secole?) în acea localitate. Dacă masa de oameni care alcătuiește baza populației în acel oraș este formată din familii și grupuri născute și crescute de mai multe generații pe aceleași locuri, coeziunea locuitorilor poate fi deja în mod natural dezvoltată, majoritatea membrilor comunității se revendică din acel oraș - care este vatra locuirii strămoșilor lor și se leagă de întreaga istorie a familiilor respective! Dacă te uiți, fie și numai în istoria fotografică a acestor comunități, poți identifica cadrul tuturor evenimentelor, atât de omenești din viața familiei, ca fiind orașul lor, construcțiile sale de marcă, interioarele solemne ale spațiilor reprezentative ale unui asemenea oraș.

În acest caz se poate spune că o așezare a generat (într-o perioadă suficient de lungă) o comunitate solidară – locuitorii se află cu adevărat în comuniune, între ei, ca ființe sociale și în relație cu orașul, ca generatori și animatori ai cadrului mineral-construit! Aici este și cheia înțelegerii acelei relații speciale dintre viața organismului social, grupurile atât de vii și mobile ale oamenilor-cetățeni, și mediul construit – aparent o aglomerare de ziduri, acoperișuri, piețe sau străzi, care nu pot defini un proces derulat în timp… Dar din experiența vieții urbane din această Europă, atât de diversă ca forme urbanistice și comunități umane, rezultă că legăturile dintre societatea cetățenilor unei „cetăți” – cum erau cu adevărat, la început, cam toate satele și orașele europene -  și ființa minerală a spațiilor arhitecturale în care comunitatea viețuia, erau foarte strânse; oamenii se identificau cu zidurile puternice și turnurile ce le asigurau liniștea, cu casele în care familiile lor trăiau, mai multe generații la un loc, cu biserica la care mergeau în toate zilele de sărbătoare, și cu piețele în care se adunau aproape toți pentru târguri, serbări, întâmpinarea marilor oaspeți.

Aceste fenomene descriind formarea orașelor ca sedii ale unor comunități solidare, sunt specifice dintru început Europei – de aceea aici avem exemple clasice de viabilitate ale populației în ciuda unor flageluri teribile năpustite asupra lor – invazii devastatoare, molime persistente, războaie intra-etnice, trecerea de la un stat la altul / modificarea apartenenței naționale, etc. Așezările cu solidă coeziune internă au trecut peste toate doar prin forțele proprii și ne pot prezenta astăzi mărturii în piatră, zidărie, feronerie, care sunt martore ale istoriei seculare sau milenare, dincolo de orice speculații politice ! De aceea, specialiștii în patrimoniu nu obosesc să atragă atenția asupra valorii fără de preț a acestor mărturii, într-o perioadă de fapt extrem de tulbure în istoria internațională – când politicul  își ia dreptul să conteste orice legitimitate și tinde să ascundă datele istoriei din interese imorale!

În fața acestor presiuni, a unei agresiuni fără de Dumnezeu, comunitățile pot să răspundă doar cu solidaritatea lor la nivel local ( în „localitate”), regional, sau pe acele „țări” tradiționale românești – cum au fost comunitățile extinse „Țara Făgărașului”, „Țara Amnașului”, „Țara Loviștei”, „Țara Dornelor”, și atâtea alte „ținuturi” românești dintru început, care -  deși tinerii sau mai puțin tinerii politicieni de azi le fac uitate, pentru că nu le-au pătruns niciodată cu adevărat – sunt astăzi de cea mai acută actualitate!

Problema globalizării capătă accente specifice – comunitățile (rurale sau urbane) pot deveni conștiente de acest complex fenomen și pot să-și organizeze apărarea identității și a moștenirii arhitecturale care le definesc cultura. Diferențele regionale, atât de concentrate în Lumea veche, sunt comorile spirituale ale Europei și pot constitui o alternativă la hegemonia masificării, a ofertelor corporațiilor multinaționale, așa cum determinarea de a-și apăra viața spirituală contra subculturii de orice fel (fără de Dumnezeu), a rămas singura șansă de a trece cu fruntea sus printr-o criză – generalizată tocmai pentru că este de fapt criză morală!

Este alternativa locuitorilor din orașele și satele României, rămași de multe ori fără o bună parte dintre vecini, prieteni ,rude - plecați pe ani lungi în alte țări… Ne putem opune cu inteligență și spirit practic aspectelor negative ale globalizării, invaziei subproduselor și subculturii anti-creștine, prin acțiuni pozitive în spirit local: meserii tradiționale, firme mici și mijlocii bazate pe resursele locale, rețele de cartier pentru comerț onest, cu produse locale, inclusiv din satele din jur, târguri de troc cu obiecte de care nu mai avem nevoie, serbări în comunitate (parohie, cartier, vecinătate ) unde fiecare contribuie cu ceva, și tot ce se consumă nu atârnă doar pe umerii unei firme sau a unui sponsor !!

Menținerea unor situri urbane patrimoniale, a construcțiilor tradiționale din orașe și sate, a devenit o strategie de succes pentru așezările și regiunile din toată Europa! În asemenea locuri, cu istorie păstrată în straturi suprapuse, pline de farmec, vor fi atrase persoane cu profesii specializate, oameni talentați, turiști și investitori. Astfel se conturează unități urbanistice în continuitate, în respectul pragmatic al tradiției, unde prezența amestecată a multor funcțiuni (locuire, comerț, învățământ, cultură, agrement, spații sacre etc.) face ca viața comunității să se desfășoare la „scară umană”, fără discontinuități.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi