Lectia Europei

Din nefericire inevitabilul s-a produs. Şi probabil se va mai produce. Din motive obiective, din motive istorice. Am fost, suntem cu un palier sub nivelul de dezvoltare al ţărilor europene cu bogată tradiţie, în toate domeniile. Nu e vina noastră. Istoria ne-a vitregit. Pe când unii aveau celebre universităţi, noi bâjbăiam să ne regăsim identitatea. Pe când unii prosperau pe ogoarele proprii, unii dintre ei şi pe ogorul nostru, noi exersam umilitorul serviciu la stăpân. Statutul acesta de inferioritate, de subordonare şi-a pus amprenta asupra devenirii noastre istorice. Modestele cuceriri de civilizaţie şi modernitate dobândite între cele două războaie au fost spulberate de „epoca” comunistă. Acum, după 22 de ani de „libertate” putem, dacă suntem sinceri- şi se pare că a venit momentul adevărului- să judecăm ce am fost în stare să facem cu libertatea noastră, cu drepturile noastre, cu democraţia noastră, valori atât de mult trâmbiţate.
Din raţiuni ce ţin de raporturile mondiale, din raţiuni ce ţin de Europa, am fost primiţi, nu fără ezitări, nu fără reţineri, sub un fel de beneficiu de inventar, în clubul european. Ne-am străduit să-i convingem că merităm. Modestelor, minimalelor condiţii de aderare le-am asociat promisiunile ferme de aderenţă şi integrare la /şi/ în valorile generale ale unei Europe Unite, moderne, pilon important în relaţiile internaţionale. Într-un anume fel ni s-a întins şi o mână de ajutor. Străduinţele au fost apreciate. Ni s-a acordat credit, s-au investit speranţe. Ajunsesem chiar să dăm exemplu de răspundere şi sacrificiu într-o perioadă de grea turbulenţă prin care trecea Europa, cu rezultate notabile şi încurajatoare de refacere şi stabilitate.
N-au trebuit mai mult decât două luni, n-au trebuit mai mult decât câteva zile pentru a da cu piciorul la tot, pentru a ne arăta în toată goliciunea slăbiciunile, pentru a ne etala reflexele întârziate la valori, la progres, la modernitate. Este vorba despre uimitoarea uşurinţă cu care am pus în pericol şi am subminat efortul de construcţie democratică a unui stat de drept. Mă refer la gama de fapte şi atitudini politice precipitate după condamnarea lui Adrian Năstase, culminând cu suspendarea preşedintelui Băsescu. Nu le reiau. Sunt de-acum arhicunoscute. Voi încerca să le explic dedesubturile, să le evaluez ecoul şi modul cum sunt văzute şi tratate de lumea dinafară, în speţă de partenerii europeni.
Postdecembrist politica românească a fost încercată de două categorii de probleme mari. Una, de natură fundamental externă şi anume, încotro s-o apucăm. Puterea iliesciană, vădit obedientă, ne dorea cantonaţi în continuare în orbita răsăritean-rusească, iniţiind demersuri în acest sens. Guvernarea CDR din perioada 1997-2000 a realizat orientarea definitivă spre Europa, spre occident, urmată de integrarea în NATO şi ulterior în UE. A fost cea mai mare realizare a României pe plan extern.
A doua mare problemă s-a cantonat în măruntaiele ei interne. Pe faţă şi la scenă deschisă, politica internă a României poate fi descrisă ca fiind o ceartă ţigănească între protagoniştii politici, personalizarea, subiectivarea până la refuz a demersului politic în sistem de bâlci, subliniată de dorinţa maladivă de putere a unor personaje mediocre sub toate raporturile, cu deosebire sub raport civic, etic şi moral. În substratul profund, de substanţă, politica a fost- şi încă este – determinată de o foarte întinsă şi puternică reţea mafiotă care a reuşit, în cele mai multe cazuri prin încălcarea legii, prin deturnări, delapidări, evaziuni etc. să pună mâna pe pârghiile economice şi prin aceasta să-şi subordoneze puterea politică propriilor interese. Această evoluţie, acest raport de subordonare a vlăguit România. Orice încercare de a scoate politica, instituţiile statului, justiţia în mod deosebit, de sub controlul mafiot, s-a izbit de opoziţia şi rezistenţa acerbă, scelerată a acestuia. Episodul sălbatic pe care-l trăim acum este expresia ultimă a rezistenţei mafiote, de data aceasta în situaţia de a-şi vedea periclitate poziţiile. Şi dureros, nu datorită poporului român care, pentru a nu ştiu câta oară i-a căzut din nou în plasă, ci datorită reacţiei instituţiilor europene, a partenerilor europeni, a opiniei publice străine în general.
Este adevărat, derapajul de la democraţie, de la statul de drept exprimat în principal prin dorinţa de subordonare a justiţiei, pilonul principal al oricărei democraţii, este brutal, este meschin, este revoltător. Uniunea Europeană nu putea rămâne în expectativă. Manevrele intreprinse de actuala putere USL-istă, instrumentată, susţinută de întreaga reţea mafiotă în frunte cu „Felix” Voiculescu şi stafful său, pun în pericol nu numai România, viitorul ei, ci afectează profund Uniunea Europeană şi instituţiile sale. Reacţia dură, promptă a conducătorilor instituţiilor europene, a conducătorilor principalelor state europene, mergând până la refuzul de a da faţă cu primul ministru al României ( Josef Daul-liderul grupului PPE), de a sta alături la o conferinţă de presă (Barosso şi Rompuy), reacţia energică a Angelei Merkel şi altor importanţi politicieni europeni, stau dovadă seriozităţii avertismentelor adresate actualei puteri de a reveni la normalitate. Ei au avertizat că nu este permisă anexarea instituţiilor democratice ale statului în serviciul puterii politice, că nu sunt permise manevre diabolice în scopul denaturării legilor, a procedurilor democratice, că nu este permisă încălcarea constituţiei, că nu sunt permise atentate la adresa Curţii Constituţionale, la adresa justiţiei.
Întreaga atitudine a Europei, a instituţiilor sale, se constituie într-o adevărată lecţie adresată unor elevi nedisciplinaţi, obraznici, lipsiţi de un elementar bun simţ care prin jocul mafiot au ajuns la timona puterii şi, sprijiniţi - cel puţin până la această oră – de un public indus în eroare, pun la modul cel mai serios în cauză atât statutul şi interesele României cât şi valorile care stau la temelia fraternizării popoarelor Europei.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Gavril Dejeu