Luni,
06.12.2021
Ploi Scurte
Acum
2°C

Zilele patrimoniului

 

În ultimele două sfârșituri de săptămână, peste tot în Europa civilizată, s-au marcat zile sau decade ale patrimoniului. La noi a fost finalul de săptămâna trecută – evident că televiziunea națională n-a mai avut canal de cultură care să marcheze cum se cuvine evenimentul! Așa că totul a cam trecut neobservat, deși niște profesori responsabili ar fi trebuit să țină ore speciale cu toți copiii, de la 6 la 18 ani, spre a-i sensibiliza față de un subiect care, mai târziu, le va provoca multă melancolie și insatisfacție de a trăi… Mă refer la toți cei care își vor părăsi țara, ambianța în care s-au născut și au crescut, și vor simți pe propria piele „mușcătura” lipsei de contact cu valorile specifice ale patrimoniului – construcții, tradiții, obiceiuri nemateriale dar atât de specifice acestor locuri. Mă rog, unii sunt atât de prost crescuți încât au pierdut toate astea încă din copilărie! Probabil că aceia sunt emigranții de plastic, adaptabili oriunde și oricum, dar nu despre ei merită vorbit…

O comunitate sibiană care a simțit anul acesta în mod deosebit tentația și valoarea patrimoniului – material și imaterial – a fost cea din satul Sibiel. Atenție, o eroare administrativă-legislativă tinde să transforme această așezare în teritoriu urban, numai pentru că aparține de orașul Săliște! Mare gafă, specifică haosului managerial de după 1989… În fine – cei care au fost vineri-sâmbătă (14-15 septembrie) în satul lor, au putut lua parte la manifestările organizate de Ordinul Arhitecților din România tocmai pe subiecte specifice zonei rurale românești, contemporane, cu aplicație directă pe Sibiel!         

Invitați au fost toți președinții de filiale OAR din țară, fostul președinte pe țară arh. Șerban Sturdza și actualul președinte arh. Șerban Țigănaș, primarul Săliștei, H. Răcuciu, arh. Doru Gafencu de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală (finanțatorul PNDR , prin fondurile europene respective). Proiectul a fost conceput de conducerea filialei Sibiu-Vâlcea a Ordinului Arhitecților și Fundația Heritas, partenerul activ și neprețuit al programelor legate de patrimoniul istoric, urban și rural, al zonei sud-transilvane. Un invitat cu totul special a fost primarul Josef Mathis al comunei Zwischenwasser (Între ape) din Austria, comună premiată tocmai pentru abordarea eficientă a problemei patrimoniului rural în epoca noastră.

Probabil că puțină lume este la curent cu faptul că, pentru a putea beneficia de fondurile europene nerambursabile destinate zonei rurale, investitorii români trebuie să prezinte un dosar bine pus la punct asupra proiectului ales, care este verificat prin mai multe filtre tehnice, juridice și administrative, spre a se evita evaziunea și lipsa de transparență a cheltuirii banilor. Unul dintre filtrele cele mai importante este cel asigurat de specialiștii Ordinului Arhitecților, pentru că astfel se asigură un control de calitate al viitoarelor construcții de amplasat în zone sensibile – localități mici, zone înafara intravilanului, zone istorice sau aflate în rezervații naturale (gen Natura 2000).

Seminarul de la Sibiel a dorit să concluzioneze asupra experienței acestor mii de avizări, asupra numeroaselor probleme cu care au venit proiectele pentru zona rurală, fapt ce a dus de multe ori la imposibilitatea accesării fondurilor europene !! Cea mai complexă problemă a fost, din nou, ÎNCADRAREA INVESTIȚIILOR PROPUSE ÎN SPECIFICUL ARHITECTURII LOCALE. Expertiza multora dintre arhitecții șefi de comisii de avizare a reușit să asigure un nivel înalt al analizei acestor proiecte, dar lucrurile nu se termină aici; în spirit speculativ „specific românesc”, după acest aviz al OAR beneficiarii introduc alte modificări la proiectele respective, în speranța că la avizările de la București se vor strecura „dorințele” lor mai puțin decente! Ca să nu mai vorbim despre punerea în practică a acestor proiecte, cu echipele de execuție neprofesioniste din zonele rurale etc.

Sigur că beneficiarii invocă tot felul de scuze (inclusiv actuala criză din imobiliar), dar modul de a cheltui banii publici europeni, aspectul final al construcțiilor și înscrierea lor în ambientul locului nu este doar o chestiune de gust și interes personal, tocmai pentru că pornește de la banii contribuabililor și GREVEAZĂ IMAGINEA UNOR AȘEZĂRI TRADIȚIONALE ȘI A UNOR SPAȚII PUBLICE !

În sensul celor discutate de cei peste 45 de arhitecți din toată țara, primarul comunei din vestul Austriei (landul Vorarlberg) a adus o experiență de administrație și colaborare cu specialiști de peste 20 de ani:

             locuitorii din zona rurală au nevoie de consultanță de specialitate, iar arhitecții trebuie să colaboreze cu comunitățile respective.

             arhitectura nu este o problemă de gust și nu trebuie să exhibe personalitatea prea accentuată a proiectantului.

             „în fiecare zi ne luptăm să ajungem la un stadiu satisfăcător, nu există pauză în acest proces !”

             asociația LANDLUFT (Pământ și atmosferă) s-a constituit ca grup care să servească orice comunitate rurală. La Radio Viena se țin săptămânal conferințe pentru educarea populației în domeniul moștenirii culturale de neprețuit!

             nu putem sta pasivi la dispariția satului, înghițit de „civilizația supermarketului”. Ne luptăm pentru menținerea meșteșugului tradițional, paralel cu obiceiurile ce consolidează solidaritatea comunității !

             Există un ABC al dezvoltării sustenabile (durabile) în zona rurală – locuințe cu nivel redus de consum energetic/ arhitectura să fie o simbioză între vechi și nou/ cetățenii să participe la materializarea proiectelor comunale/ parteneriate pentru energii regenerabile, protejarea factorilor de climă/ participare la Alianța montană – zona Alpilor/ primarul să aibă un comitet de consiliere (minim 2 arhitecți) și un comitet de avizare în comun a proiectelor.

 

(continuare în ediția viitoare)

Comentarii

1 comentarii

una

Acum 9 ani

Dle arhitect Dorin Boila, va felicit ca ati semnalat aceasta zi! Desi nu-mi fk placere, doresc sa va atentionez ca la 6 zile de la aceasta zi, 10 obiecte clasate tezaur in 2008 si 8 in curs de clasare au fost trecute din domeniul public (admin. de CNM ASTRA) in domeniul privat prin proiect de hotarare al CJS. Respect proprietatea privata. Totusi nu ma pot impiedica sa nu ma intreb cum s-a fkt clasificarea si, mai important, ce fel de oameni isi cer dreptul asupra unor obiecte care se afla deja in CNM ASTRA de atat amar de vreme si le revendica acum dupa ce au intrat in patrimoniu??? Eu am auzit de un stimabil domn Fritz Weinrich care putea sa revendice doua fabrici, nenumarate vile, cladirea unui liceu si anexele (o parte importanta din Sibiu) si totusi nu a facut-o!!! Ce parere aveti, va rog!? Ce fel de precedent da asta???
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus