Reglaje fine in urbanism (ultima parte)

 

Un oraș prezintă o viață extrem de complexă mai ales prin faptul că el adăpostește o colectivitate umană flexibilă (biologic și social) în niște cadre relativ rigide: spații construite, mobilier fix, trasee obligate etc.

De aceea un citadin trebuie să învețe de mic copil cum să aibă o relație inteligentă, bogată, cu orașul său – pentru că mai târziu va trebui să gestioneze această relație nu numai materialicește, ci și afectiv ! Va fi mai mulțumit să trăiască el orașul decât să se lase trăit de către oraș! Mă întreb, oare câți părinți sunt pregătiți ei-înșiși să le deschidă orizontul acesta copiilor lor?

Multe dintre aceste probleme, aflate în afara tehnicii, a tehnologiilor, au fost dezbătute cu urbaniști și arhitecți din întreaga Europă în anii premergători lui 2007 (Capitala Culturală Europeană), la întâlniri găzduite de comunitatea sibiană. Această comunitate a fost reprezentată pe mai multe paliere: conducerea administrativă, conducerea politică din vremea aceea, instituții culturale de stat și ONG-uri private, breslele profesioniștilor din domeniile respective – arhitecți, sociologi, etnologi, artiști, critici de artă, arheologi, istorici, etc. Aș aminti în mod special oamenii din mass-media și cei din domeniile pedagogiei, care ar fi avut o sarcină primordială – comunicarea cu populația Sibiului ! Știu cam ce s-a făcut în acest sens, dar cred că ar fi fost nevoie de mult mai mult, mai ales că a fost un prilej ca toate straturile sociale din oraș să participe la învățarea ALFABETULUI VIEȚII URBANE ÎMPREUNĂ !! Specialiștii străini au subliniat această latură specială a unui proces de pregătire a aventurii urbane cultural-europene;  și aveau mare dreptate, ca să nu vorbim decât despre vandalizarea multor fațade, porți istorice, piese de iluminat exterior, coșuri de gunoi, stații de autobuz, care a început imediat ce toate acestea au fost finisate!

După cum bine se știe, patrimoniul european este bogat și ofertant pentru că este atât de divers pe întinderi geografice mici! El a devenit în ultimele decenii o țintă turistică, dar este în primul rînd al locuitorilor din fiecare așezare! Ceea ce solicită un parteneriat complex între primărie –locuitori – specialiști (între care se numără și meșterii constructori specializați pe restaurare). Cel mai bine a formulat aceste lucruri arhitectul polonez Tomasewski (la seminarul de la sala Thalia, 2007), unde a subliniat că formăm cu toții O FAMILIE, fiind de peste 1000 de ani împreună în același univers spiritual – „UNIVERSITAS CHRISTIANA” ! M-am bucurat mult că un confrate a ținut să reamintească celor din sală (mulți atei declarați…) că fundamentul nostru comun este Creștinismul, prin care s-au înălțat toate minunile arhitecturii și urbanismului pe acest continent și în absența căruia au avut loc totdeauna tragedii cu milioane de morți și cu moartea valorilor culturale incalculabile…

„Eu, din Polonia, mă simt moștenitor al patrimoniului din Transilvania !” – spunea cu mare înțelepciune arh. Tomasewski.

Sunt convins că mulți dintre cei care, cu bun-simț și dragoste de cultură, se apleacă asupra istoriei locurilor și oamenilor, pot ajunge să simtă, parcurgând SPAȚIILE CREȘTINE ale Europei, că sunt moștenitori ai patrimoniului din Veneția, Cracovia, Balcic, Bratislava, Dubrovnik sau Munchen!

Toate orașele cu nucleu istoric au demonstrat că procesul este îndelungat, reabilitarea se întinde pe decenii – de aceea e nevoie de proiecte și viziune pe termen lung și că pot apărea succese doar aparente, dacă nu există conștientizarea valorii patrimoniale. Lucrurile nu sunt prea complicate ca gestiune, dacă se abordează filosofia că ORAȘUL SE REPARĂ, NU SE ÎNLOCUIEȘTE !! Este și modalitatea prin care se păstrează „substanța construită originară”, prin care păstrăm  valoarea vârstei, a imaginii vechiului! De ce? Pentru că această imagine e un CONCENTRAT DE ISTORIE, este viață de secole adunată în case (fațade și interioare), în mobilier și opere de artă – doar să nu le uităm povestea fiecăreia!

Un alt specialist arăta că spațiul urban înseamnă un act de cultură la care participă toate generațiile de locuitori – deci contemporanii sunt chemați și ei să fie în cunoștință de cauză, să fie în continuitate, dar să și dea dovadă de creativitate ! Doar că un act de creație nu poate avea succes dacă nu are la bază cultura locuirii în orașul respectiv ! Demolarea sau inserția agresivă, în disprețul contextului, nu este creație! De aceea publicul urban trebuie să fie actor în acest proces. Și un actor se naște din multă învățare… Sau, cum spunea cineva, avem nevoie de opinie publică AVIZATĂ!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi