Vineri,
29.03.2024
Cer Senin
Acum
14°C

Tradare, dar sa stim si noi!

I se pot reproșa multe lui Mircea Cazan, însă în momentul în care el a venit la cârma PNL, liberalii sibieni nu aveau prea multe soluții. De fapt, aveau una singură: Nicolae Neagu. Cel care a condus ani de zile Partidul Democrat Sibiu, și cel care poate ar fi condus și azi PDL Sibiu, dacă nu ar fi fost antipatizat de cel mai important om din partid: Traian Băsescu. A găsit un partid speriat de lupta pentru funcții a lui Eugen Mitea și dezamăgit de fuga oamenilor lui Stolojan.

Cazan a câștigat atunci cu sloganul: afară cu pedeliștii din PNL. Dar după ce-a câștigat mandatul de președinte, inamicul pedelist din PNL i-a devenit cel mai apropiat colaborator. Dacă poate fi numit cineva cel mai apropiat colaborator al lui Mircea Cazan.

Cazan a așternut liniștea peste organizație. A eliminat elementele perturbatoare, altele s-au eliminat singure. Iar trendul politic i-a adus și rezultate. Pentru că sunt de părere că oricine ar fi condus PNL Sibiu, tot aceleași rezultate ar fi obținut la locale, ori la referendum, alăturându-mă celor care spun că cei mai importanți membri ai PNL sunt ”antenele” lui Voculescu. Cazan promitea unitate și comunicare, după taciturnul Știrbeț și a ajuns tot acolo.

Probabil că liberalii au sentimentul că se întorc tot timpul în același loc. Fiecare nou lider de organizație vine cu un elan ce se prăbușește brusc. Cât au blamat sosirea Ralucăi Turcan într-un colegiu în Sibiu și tot acolo s-au întors. Cât au blamat implicarea democraților în politica lor, și tot la mâna unui dintre ei s-au ordonat.

Pe de altă parte, Cazan poate replica cu un singur lucru: dacă plec, eu, cine mai plătește întreținerea? Câți liberali își mai plătesc cotizațiile? Câți mai sunt interesați de ce se întâmplă în organizație? Câți mai vor să se implice în ceva. Dar corul comentatorilor nu tace niciodată.

Blestemul liberalilor plutește de cele mai multe ori deasupra noastră a tuturor. Ne simțim niște victime, niște trădați, lipsiți de coordonare. Însă nici nu facem ceva pentru a obține ceva în plus. Pe principiul: ”unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!”

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Alin Bratu

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro

Comentarii

3 comentarii

joseph

Acum 11 ani

Politica nu se face cu telefoane infantile si cu sloganuri gen \"Jos Basescu\". Sau cu palarii prea mari...
Raspunde

ROG

Acum 11 ani

Mici corecturi:\'trendul politic I-A adus;Voicilescu; isi platesc cotizatiile;
Raspunde

qHleURQSVTW

Acum 11 ani

Din 1889 au trecut mulţi ani. centre timp, prmboela resurselor la bătre2neţe a primit o mulţime de variante de soluţii een ţările lumii. Unele soluţii sunt mai liberale, ca een S.U.A. şi Marea Britanie, unde pensia publică asigură un minim de subzistenţă şi este finanţată larg nu numai din mici contribuţii, ci şi din impozitele generale. Totuşi, grosul veniturilor bătre2nilor provin din fonduri private de pensii sau fonduri ocupaţionale (sau profesionale, organizate la nivelul companiei si eencurajate fiscal de stat). Alte soluţii sunt mai "conservatoare", mai corporatiste, cum este sistemul bismarckian adoptat şi la noi. Alţii au fost mai social-democraţi, precum nordicii, şi au adoptat soluţia finanţării abundente a pensiilor, ate2t din impozitele generale, ce2t şi din contribuţii gestionate de sindicate eempreună cu patronatele.cen ultimele două decenii eensă, toate guvernele au adoptat ajustări sub presiunea evoluţiei demografice şi a efectelor globalizării. Ajustările au mers mult een sensul "corcirii" sistemelor de pensii şi een cel al măririi ve2rstei de pensionare sau a stagiului de cotizare. Aproape toate statele au eencurajat fondurile suplimentare de pensii, publice sau private, unde pensia este strict legată de contribuţie şi de durata cotizării. Dar astăzi aceste ajustări nu mai sunt suficiente. S-a schimbat complet peisajul economic şi politic. Stabilitatea lucrătorului la locul de muncă, fidelitatea faţă de firmă nu mai sunt virtuţi, ci păcate. Elitele economice nu mai sunt ataşate de mari proiecte naţionale, ele sunt deja globalizate. Aşa de globale au devenit interesele elitelor economice şi financiare, eence2t nu se sinchisesc dacă au prilejul de a fenta fiscul naţional! Stabilitatea politică la nivelul unui stat nu mai este o condiţie de succes economic pentru care elitele economice să mai angajeze resurse proprii, ci condiţionalităţi impuse guvernelor pentru "investiţii". Singura problemă care a rămas neschimbată este aceea a veniturilor la bătre2neţe, een condiţiile een care oamenii au rămas la fel de "miopi" een privinţa economisirii şi ame2nării consumului pentru un timp mult prea eendepărtat. Ce-i drept, la noi este şi greu să ceri economii unor adulţi care au een familia cu doi adulţi şi doi copii, een medie, venituri lunare de 2.200 lei, dar minimul de trai decent este de peste 2.500 lei...Minimul de trai decent pentru un adult in mediul urban este de peste 800 lei, dar mulţi salariaţi au salariul net mai mic dece2t acest minim.Aşa că, adevărata problemă de aici porneşte. De la comportamentul cam clandestin al "patronilor" care-şi "optimizează" finanţele şi activităţile pe toate căile, şi au destule căi een ultimele trei decenii, pe de o parte. Şi de la obligativitatea de a da răspuns unui risc social care ameninţă bunăstarea unei foarte largi categorii de persoane. Ate2t de largă este categoria aceasta, eence2t a devenit esenţială pentru stabilitatea politică şi democratică a unei ţări şi pentru arhitectura guvernamentală.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus