Tradare, dar sa stim si noi!

Politica nu se face cu telefoane infantile si cu sloganuri gen \"Jos Basescu\". Sau cu palarii prea mari...

Mici corecturi:\'trendul politic I-A adus;Voicilescu; isi platesc cotizatiile;

Din 1889 au trecut mulţi ani. centre timp, prmboela resurselor la bătre2neţe a primit o mulţime de variante de soluţii een ţările lumii. Unele soluţii sunt mai liberale, ca een S.U.A. şi Marea Britanie, unde pensia publică asigură un minim de subzistenţă şi este finanţată larg nu numai din mici contribuţii, ci şi din impozitele generale. Totuşi, grosul veniturilor bătre2nilor provin din fonduri private de pensii sau fonduri ocupaţionale (sau profesionale, organizate la nivelul companiei si eencurajate fiscal de stat). Alte soluţii sunt mai "conservatoare", mai corporatiste, cum este sistemul bismarckian adoptat şi la noi. Alţii au fost mai social-democraţi, precum nordicii, şi au adoptat soluţia finanţării abundente a pensiilor, ate2t din impozitele generale, ce2t şi din contribuţii gestionate de sindicate eempreună cu patronatele.cen ultimele două decenii eensă, toate guvernele au adoptat ajustări sub presiunea evoluţiei demografice şi a efectelor globalizării. Ajustările au mers mult een sensul "corcirii" sistemelor de pensii şi een cel al măririi ve2rstei de pensionare sau a stagiului de cotizare. Aproape toate statele au eencurajat fondurile suplimentare de pensii, publice sau private, unde pensia este strict legată de contribuţie şi de durata cotizării. Dar astăzi aceste ajustări nu mai sunt suficiente. S-a schimbat complet peisajul economic şi politic. Stabilitatea lucrătorului la locul de muncă, fidelitatea faţă de firmă nu mai sunt virtuţi, ci păcate. Elitele economice nu mai sunt ataşate de mari proiecte naţionale, ele sunt deja globalizate. Aşa de globale au devenit interesele elitelor economice şi financiare, eence2t nu se sinchisesc dacă au prilejul de a fenta fiscul naţional! Stabilitatea politică la nivelul unui stat nu mai este o condiţie de succes economic pentru care elitele economice să mai angajeze resurse proprii, ci condiţionalităţi impuse guvernelor pentru "investiţii". Singura problemă care a rămas neschimbată este aceea a veniturilor la bătre2neţe, een condiţiile een care oamenii au rămas la fel de "miopi" een privinţa economisirii şi ame2nării consumului pentru un timp mult prea eendepărtat. Ce-i drept, la noi este şi greu să ceri economii unor adulţi care au een familia cu doi adulţi şi doi copii, een medie, venituri lunare de 2.200 lei, dar minimul de trai decent este de peste 2.500 lei...Minimul de trai decent pentru un adult in mediul urban este de peste 800 lei, dar mulţi salariaţi au salariul net mai mic dece2t acest minim.Aşa că, adevărata problemă de aici porneşte. De la comportamentul cam clandestin al "patronilor" care-şi "optimizează" finanţele şi activităţile pe toate căile, şi au destule căi een ultimele trei decenii, pe de o parte. Şi de la obligativitatea de a da răspuns unui risc social care ameninţă bunăstarea unei foarte largi categorii de persoane. Ate2t de largă este categoria aceasta, eence2t a devenit esenţială pentru stabilitatea politică şi democratică a unei ţări şi pentru arhitectura guvernamentală.