Martin Freinademetz: "In cinci ani ne vom putea adresa turistilor din Cehia, Slovacia sau Ungaria"

 

Reporter: Cum decurge sezonul de schi până acum? Sunteți mulțumiți?

Martin Freinademetz: Sincer, ne așteptam la mai mult. La începutul sezonului erau așteptări foarte mari, a fost frig și am putut să facem zăpadă din timp, de Moș Nicolae deja aveam zăpadă pe pârtii. Sezonul trecut nu am avut parte de o vreme prea bună și multă lume ne suna să ne întrebe când se va putea schia. Acum am putut face zăpadă, am fost bine pregătiți din timp și ne așteptam la ceva mai mulți schiori. În perioada sărbătorilor de iarnă am avut parte de un flux destul de mare de turiști, dar acum este în scădere.

 

Rep.: Față de anul trecut cifrele sunt mai mari?

M. F.: Da, dar nu cu mult. Dar pe de altă parte nici nu putea avea așteptări mult mai mari. În general instalațiile de transport funcționează la o capacitate în grafic. În medie schiorii nu trebuie să aștepte mai mult de cinci minute, ceea ce e ok. 

 

Rep.: În comparație cu anul trecut, există investiții majore în plus?

M. F.: În fiecare an am venit cu noutăți și îmbunătățiri, dar nu lucruri extraordinare. Nici nu ar fi loc de investiții majore. Următoarea investiție mai importantă ar fi construcția unei noi instalații de transport pe cablu însă pentru asta ai nevoie și de un număr mai mare de turiști. Pentru moment ne-am ocupat de îmbunătățirea serviciilor existente, am creat pârtii noi -  cum este cea pentru săniuțe, am redus semnificativ timpul de așteptare pentru închirierea echipamentului și am căutat să oferim posibilitatea petrecerii timpului pentru toate categoriile de vârste. După cum ați putut vedea, în fiecare săptămână organizăm concursuri și evenimente tocmai pentru a diversifica oferta.

 

Rep.: Ce planuri aveți pentru sezonul următor, la ce se va lucra peste vară?

M. F.: Pentru vara aceasta avem multe planuri, însă nu ne putem grăbi dincolo de posibilitățile pe care le oferă România și Sibiul. Realitatea arată că România nu este o țară de top în domeniul turismului. Asta face ca și noi să ne confruntăm cu aceleași probleme cu care se confruntă și alte stațiuni montane, cum sunt cele de pe Valea Prahovei, adică există un număr important de turiști de sărbători și câteodată în week-end, iar în restul zilelor nu prea mai vine nimeni. În acest moment nu are rost să investești mai mult decât permite capacitatea turistică. Scopul nostru acum este să găsim formule și pachete turistice pentru a atrage oamenii în zilele mai puțin aglomerate. Pentru a face acest lucru trebuie să concepem oferte ieftine, accesibile, și în același timp servicii competitive. Am încercat să ne adresăm copiilor, să-i facem să vină la schi, să se învețe cu acest sport pentru că proiectul este unul pe termen lung și peste zece ani ei vor fi principalii noștri clienți. Avem în plan dezvoltarea pârtiilor, crearea unor pârtii noi, achiziționarea a încă unui sistem de transport pe cablu, însă, cum am spus, totul trebuie făcut pas cu pas, fără să ne grăbim dincolo de posibilitățile pieței. Doar când piața se va dezvolta ne vom putea adresa, spre exemplu, și turiștilor din afara României. În acest moment este exclus.

 

Rep.: Cum vedeți concurența? Ce părere aveți despre investițiile de la Voineasa-Vidra, pârtia de Jina?

M. F.: Jina nu este o investiție, pârtia de la Jina este o facilitate pentru localnici. Inițiativa este lăudabilă pentru că autoritățile locale promovează schiul și sportul în comunitate. Despre turism de iarnă nu poate fi vorba în acest moment, nu există practic nicio facilitate acolo. Referitor la alte proiecte, nu sunt prea optimist în privința rentabilității unor investiții foarte mari. Vidra este departe de Sibiu și de alte orașe mai mari, chiar și Voineasa este greu accesibilă, mai ales iarna când drumul este foarte prost. Cred că o investiție guvernamentală de asemenea dimensiuni ar fi trebuit făcută în Păltiniș, unde oamenii deja știu despre ce este vorba și unde există un punct de plecare, nu în mijlocul pustietății.

 

Rep.: Dar Consiliul Județean are un proiect major de dezvoltare a Păltinișului. L-ați văzut, cum vi se pare?

M. F.: Intențiile sunt bune, dar lucrurile trebuie făcute cu cap. Nu poți să investești o sută de milioane în pârtii și facilități pentru schi, fără să ai o industrie hotelieră decentă. Pornind de la ce avem acum, un astfel de proiect ar fi viabil în vreo zece ani. Investițiile ar trebui coordonate, astfel încă Păltinișul să prezinte interes pentru turiști și pe perioada verii, o creștere a serviciilor pentru schiori ar trebui să fie completată de o creștere a capacității de cazare, de o diversificare a ofertelor pentru petrecerea timpului liber. Turiștii trebuie să aibă posibilitatea de a alege dintre mai multe oferte, lucrurile trebuie legate între ele. Noi putem contacta agenții de turism din Europa de Vest și putem forța aducerea unor grupuri de turiști, dar n-am rezolva nimic pentru că a doua oară ei n-ar mai veni.

 

Rep.: În câți ani estimați că am putea aduce la Păltiniș turiști străini?

M. F.: Cred că peste cinci ani am putea începe să ne promovăm pe piețele din Cehia, Ungaria sau Slovacia, unde bugetul obișnuit al unui turist nu este foarte mare și doar apoi să mergem către Germania, Olanda și Marea Britanie. Aeroportul din Sibiu este un mare avantaj, nu ar fi extraordinar de dificil să punem în mișcare zboruri charter pentru week-end-uri, cu care să aducem 200 de turiști britanici o dată. Însă, asta nu mai devreme de zece ani, să zic așa. Mai avem foarte multe de făcut. Dacă o să trăiesc mult o să pot vedea și lucrurile acestea realizate. Păltinișul trebuie să crească încet, de la an la an. Noi nu putem face investiții care apoi să se răsfrângă asupra noastră. Scopul nu este să avem un resort de schi pe care banca să pună lanțul. Ischl a început în 1964, cu o singură instalație de transport pe cablu. Noi deja i-am depășit la numărul de instalații, mai trebuie doar să așteptăm vreo 40 de ani (râde).  

 

 

Casetă:

”Prima oară am fost în 1993. Am ajuns acolo împreună cu câțiva prieteni de snowboard pentru că organizasem o excursie prin România și fusesem la Poiana Brașov, am încercat să ajungem la Bâlea, dar nu s-a putut pentru că nu funcționa telecabina și am venit la Păltiniș. Am fost impresionați că era spre sfârșitul lui martie și încă era zăpadă destulă. Prima impresie a fost că zona era sălbatică, nu erau case, vile, nu era mai nimic pe acolo în comparație cu ce este acum”, Martin Freinademetz