Eu tot timpul când auzeam de „ciolanu` de la Miercurea” aveam impresia că e vorba de cel de la băi. Știți voi, chiar înainte să ieși din județ, pe dreapta, parcarea de TIR-uri / restaurant... L-am și încercat de câteva ori și era bunicel, dar nu ceva de isterizat masele cum îl prezenta toată lumea. Eram în dilemă...
Veneam dinspre Apold cu mașina încărcată cu... oameni flămânzi. „Pfoai, hai la un ciolan la Miercurea”. Suna mai bine decât cântecele heruvimilor. Zis și făcut, dau să fac dreapta spre Miercurea Băi. „Stângaaaa băăăăăă”. Dilema devenea intrigă. Stânga spre ce? Spre unde? Primesc lămuririle în parcarea Hotelului Rin, în vârful dealului dinaintea Nhiercurii, cum îi zic localnicii. Hotelul aflat vis-a-vis de faimosul „La Mircea sus în deal”. În fapt, o extensie a faimosului „La Mircea sus în deal”. Zic vorbele gurmanzilor că Hotelul Rin s-a ridicat din ciolane. Din tonele de ciolane vândute vis-a-vis. Unde, în continuare, e plin.
Prin urmare, hămesiți, lihniți, cu stomacul lipit de spate, intrăm la Rin. Să halim un ciolan. Restaurantul arată nițel lugubru. Luminat parțial, cu niște becuri chioare, cam sumbru el așa, de felul lui. Luăm un loc la masă cât mai aproape de ușa pe care veneau la foc continuu ciolanele. A, la 4 după-masa cred că erau 2 mese libere din cele 12-14 disponibile. Ascultând ghiorăitul mațelor în surdină mă îngrijoram maxim că va trebui să stau o grămadă până vine mâncarea, la cât de multă lume e. Am apucat să dăm comanda, am desfăcut sticla de Cola, nici n-am apucat bine să umplu paharul că ușa s-a trântit de perete și am auzit pași grei în spatele meu. Veneau ciolanele. Și, vai, sfinte pustnic al colesterolului, ce ciolane. Puteai să juri că sunt desprinse de sub genunchiul Godzillei. Boabele de fasole din preajmă semănau cu piticii din jurul lui Gulliver. Un dezmăț cum rar am mai văzut prin cârciumile județului. Îmi era atât de foame încât am apucat să mă înfig în halcă înainte să o trag în chip. Mi-am adus aminte de fotografiat după vreo cinci minute de mâncat. Mi-au mai trebuit vreo 15 ca să termin. Plănuiam ca pe lângă ciolanul cu fasole, salata de varză acră și ceapă roșie să mai cer ceva la final, să fie completă cronica. N-ai să vezi așa ceva. De abia mă puteam mișca. Umplut până la refuz, chiar și gândul unei îmbucături în plus îmi provoca amețeli. Și sunt un luptător cu state vechi în tranșeele gurmande. Dar ciolanul ăsta m-a dovedit. Când sunteți prin zonă, ignorați că sunteți în vârf de deal, ignorați decorul, iubiți ciolanul.
Monstrul din Porc Ness
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Vizualizari: 6357
Ultimele comentarii
Acum 11 ore
MB
Acum 11 ore
Claudiu
Acum 11 ore
Liberal autentic
Acum 11 ore
Neli Oproiu
Acum 11 ore
Bobo